doare cateodata. ma doare cand imi infig inconstient pieptul in sabii. dar nu curge sange. nici miere. nu curge nimic. sunt uscat, si ma descompun. ma descompun in particule atat de mici, incat tu mergi linistita pe strada, si ma inhalezi. si nici nu-ti dai seama.
eu sunt ploaie. si te lovesc nemilos in fata. si nu stii de ce te ustura.
nu stii de ce nasti copii fara chip care miros cum miroseam eu cand faceam dragoste cu tine.
nu stii de ce nu poti sa mergi niciodata la culcare fara sa plangi.
nu stii de ce nu mai sunt, pentru ca nu te intrebi niciodata.
sunt bordura de care te impiedici si pe care o injuri nervoasa. si esti atat de frumoasa cand esti nervoasa...si as vrea atat de mult sa fac dragoste incandescenta cu tine...dar nu pot. sunt doar o bordura.
am fost prost. am fost cel mai frumos prost pe care l-ai intalnit vreodata. si stii asta. dar o stii degeaba pentru ca nu mai exist sub forma umana. acum sunt toate celelalte lucruri.
sunt hartia cu care tu te stergi la fund, si pe care o arunci in wc. hartia care apoi strabate zeci de kilometri prin canalizare pana ajunge la statia de epurare, unde este colectata si reciclata, apoi livrata in magazine. hartia pe care tu o cumperi si apoi mergi acasa noaptea tarziu, beata si obosita, si desenezi chipul meu pe ea. hartia careia apoi ii dai foc cu ochii in lacrimi, si o transformi in cenusa. cenusa se depune pe covorul tau nematurat, si apoi ti se lipeste de sosete. sunt, intr-un fel sau altul, peste tot in jurul tau.
imi pare rau ca am murit.
Friday, June 19, 2009
Monday, June 15, 2009
etajul 6
ma ridic de pe scaun si imi aprind ultima tigara din pachet. noaptea e mai neagra ca niciodata, si e prea mult vant sa mai pot tine lumanarile aprinse.
sunt lumanarile care odata miroseau a nori. acum miros a niciodata.
ma apropii scarbit de geamul pe care odata scriam poezii cu degetul. acum il zgarii obsesiv cu unghiile-mi netaiate.
afara ploua lenes cu stropi murdari, care trec pe langa fereastra mea nepasatori.
inainte iubeam ploaia. acum ma face sa ucid. ma face sa urasc cerul din care cade si pamantul pe care curge.
urasc patul moale, cu asternuturi de matase, pentru care am muncit o jumatate de an. inainte simteam ca ma scufund intr-un lac umplut cu petale de trandafir cand ma asezam in el. acum incerc sa ma stapanesc sa nu-i dau foc.
e furtuna la mine in ganduri, si fulgera violent. fac pasi prin camera si miros a tutun si a whiskey ieftin. am camasa incheiata stramb, cu un nasture mai sus decat prima gaura. port sosete verzi si sunt nebarbierit.
nu ma mai pot intoarce nici daca as vrea. timpul rezolva multe chestii, dar de mers merge doar inainte. nu are cine sa ma mai salveze. politia e jos si eu mi-am ucis cu sange rece toti vecinii.
la etajul 6 e mult sange si mai bate doar o singura inima. si nu e a mea...pentru ca eu nu am. e a sotiei mele, care doarme, si habar nu are de ce se intampla. as fi ucis-o si pe ea. dar o iubesc. e singura persoana pe care as fi putut sa o iubesc in viata asta, si acum trebuie sa imi iau adio de la ea. e insarcinata, si va naste in curand.
stau si o privesc putin. lumina slaba ii curge incet pe chip. doarme goala si este pe jumatate dezvelita, cat sa imi inmoaie genunchii cu frumusetea pielii ei. e cea mai frumoasa vaduva pe care am vazut-o vreodata.
sunt lumanarile care odata miroseau a nori. acum miros a niciodata.
ma apropii scarbit de geamul pe care odata scriam poezii cu degetul. acum il zgarii obsesiv cu unghiile-mi netaiate.
afara ploua lenes cu stropi murdari, care trec pe langa fereastra mea nepasatori.
inainte iubeam ploaia. acum ma face sa ucid. ma face sa urasc cerul din care cade si pamantul pe care curge.
urasc patul moale, cu asternuturi de matase, pentru care am muncit o jumatate de an. inainte simteam ca ma scufund intr-un lac umplut cu petale de trandafir cand ma asezam in el. acum incerc sa ma stapanesc sa nu-i dau foc.
e furtuna la mine in ganduri, si fulgera violent. fac pasi prin camera si miros a tutun si a whiskey ieftin. am camasa incheiata stramb, cu un nasture mai sus decat prima gaura. port sosete verzi si sunt nebarbierit.
nu ma mai pot intoarce nici daca as vrea. timpul rezolva multe chestii, dar de mers merge doar inainte. nu are cine sa ma mai salveze. politia e jos si eu mi-am ucis cu sange rece toti vecinii.
la etajul 6 e mult sange si mai bate doar o singura inima. si nu e a mea...pentru ca eu nu am. e a sotiei mele, care doarme, si habar nu are de ce se intampla. as fi ucis-o si pe ea. dar o iubesc. e singura persoana pe care as fi putut sa o iubesc in viata asta, si acum trebuie sa imi iau adio de la ea. e insarcinata, si va naste in curand.
stau si o privesc putin. lumina slaba ii curge incet pe chip. doarme goala si este pe jumatate dezvelita, cat sa imi inmoaie genunchii cu frumusetea pielii ei. e cea mai frumoasa vaduva pe care am vazut-o vreodata.
Monday, May 25, 2009
noir
de sub talpile mele iese reverberant un sunet de cochilii zdrobite. ma plimb pe plaja plina de scoici, lasand urme rosii peste tot. sangele curge din mine, si eu fumez. astept marea care imi ajunge sub talpi la intervale scurte, arzandu-mi ranile cu apa ei sarata. si imi place.
imi sting tigara pe piept si o arunc. mai privesc putin rasaritul purpuriu, si ma intorc in cabana mea, departe de lume, departe de tine...
acum ceva vreme eram altfel. paseam nepasator pe cimentul de pe strazile murdare, zambind albastru si verde in stanga si in dreapta, vopsind fiecare om ce trecea pe langa mine si se uita fix in zambetul meu. zambeam, pentru ca de mana imi erai atarnata tu, si tare imi mai palcea sa te trag dupa mine, ca pe copilul ce erai. dar a durat putin. m-am trezit in dimineata aia, prea devreme, si am plecat de langa tine prea tacut. nu ti-am spus nimic. doar te-am sarutat pe sani si am iesit din casa.
de atunci, fiecare dimineata imi gasea trupul invinetit la un colt de bloc, adormit cu o seringa infipta in mana dreapta, ars de soare si de lacrimi, cu chipul zgariat de unghiile mele netaiate. era un ciclu trist pe care imi bazam toata fiinta. venea seara, si ma duceam scarbit la mosul ala putred de bogat si singur, care ma platea de fiecare data ca sa ma futa in cur. statea apoi gol, intins pe fotoliul lui din piele neagra, uitandu-se la mine cu un zambet bolnav, in timp ce eu numaram banii.
urma sa ma intalnesc cu Vlad, care intotdeauna ma batea cand intarziam cu banii, si apoi isi cerea scuze, amintindu-si ca, totusi, sunt cel mai fidel client al lui.
-du-te-n pula mea de drogat, o sa mori prea curand daca nu te opresti.
-da-mi seringa Vlad, ii spuneam eu cu privirea in pamant si trupul in sevraj.
si imi dadea seringa, ca de fiecare data. si ma retrageam in coltul meu de lume, asezandu-ma in cur, cu o tigara in coltul stang al gurii uscate. aruncam tigara si imi legam bratul cu un furtun subtire de cauciuc, tinand un capat cu mana stanga, si celalalt capat cu dintii. apoi imi infigeam acul in vena-mi firava, si ma scufundam in asfalt. ramaneam acolo iar, o noapte intreaga. dar nu faceam diferenta intre noapte si zi. visele deveneau realitatea mea, si dadeam orice sa o vad pe ea in visele mele. si aparea in majoritatea viselor...
cateodata ma urcam pe munti si faceam dragoste cu ea in zapada rosie de la sangele ce curgea din noi. alta data ma suiam pe blocuri, gol, si asteptam sa vina ciorile, sa isi infiga ciocurile ascutite si murdare in trupul meu slut si slab.
dar de cele mai multe ori, imi tineam copiii in brate, alergand cu ei printre niste flori ciudate, albastre, cu tulpini negre si frunze rozalii. si in urma mea alerga ea, incercand sa ne prinda. si ne prindea pana la urma. si cadeam toti pe iarba si radeam, ne sarutam si plangeam.
dar totul se termina dimineata, cand soarele cadea peste trupul meu asezat la marginea blocului. eram dependent de toate visele alea. ma tineau in viata, dar in acelasi timp ma omorau, incet incet...
era 9 dimineata si imi ramasesera ceva bani. m-am ridicat de jos, mi-am aprins o tigara si am plecat spre Lacul Morii. am poposit putin pe mal, si am fumat o tigara. inseamna prea mult pentru mine locul ala. eram inundat de stari de fiecare data cand veneam acolo. si veneam acolo, in fiecare zi. nu puteam sa uit vreodata noaptea in care am stat cu ea acolo in frig, tinand-o in brate protector, pana cand au inceput sa umble monstri pe lac, caini urati prin parc, si oameni adormiti pe strazi. imi venea in cap constant imaginea ochilor ei obositi, inlacrimati si plini de albastrul ce se reflecta din ochii mei. ma tinea de mana si cauta rasaritul cu privirea...
am aruncat tigara si m-am ridicat. m-am spalat pe maini si pe fata, si am pornit spre gara. vreau sa imi vad parintii. vreau sa le arat ca au dat gres. vreau sa le arat ca au nascut un monstru, care isi bate joc de darul suprem pe care i l-au facut, adica, viata.
in drum spre gara mestecam un covrig uscat in tramvai, si ma uitam fix la o baba care imi observase mana invinetita si plina de gauri. m-am apropiat de ea si i-am soptit in ureche:
-fii fericita, o sa mor inaintea ta.
si ii zambeam, si ea statea blocata si nu stia cum sa reactioneze. a bagat apoi mana in portofel si mi-a dat un milion de lei. nu am stat sa judec prea mult gestul ei, si am coborat la prima statie.
ajuns in gara, m-am oprit in mijloc. oamenii colcaiau in jurul meu, ca niste robotei. fiecare programat sa faca ceva. toti erau niste carcase goale, lipsite de gandire proprie si idealuri diversificate. sclavii televizorului. masele. multimea. cei multi. societate. o turma condusa cu unelte facile. resemnati. asa aveau sa moara. ei sunt adevaratii tristi, nu eu. eu sunt doar un psihopat caruia ii place foarte mult sa isi stinga tigari pe piele si sa danseze singur noaptea pe blocuri. de ce nu e toata lumea asa? de ce nu merg pe strada si vad oameni goi pictandu-si pe pereti parintii lor morti? de ce nu ma impiedic de cadavre supradozate cu heroina? de ce nu zboara toti? de ce? de ce pula mea sunt om? de ce nu m-am nascut gazela, sa zburd si sa fiu mancat de lei? de ce trebuie sa stau si sa imi mananc degetele de nervi ca nu stiu ce caut pe pamant si care este scopul meu? dar stai. stiu. scopul meu este sa fiu diferit. scopul meu este sa nu ma las prada sistemelor perverse ce guverneaza societati si vieti de oameni. aleg libertate. aleg ce e firesc.
plec. ma urc in tren. hainele mele probabil miros ingrozitor, si de-aia stau singur in compartiment. e cald si transpir. aveam la mine o carte neingrijita, primita de la ea.
"singur pe lume" de Hector Malot. mi-o daduse la aniversarea noastra de un an, prima noastra aniversare, dar si ultima.
mereu ma apuca plansul cand citeam ce imi scrisese pe prima pagina:
"uite iubitule, ti-am luat cartea asta. nu pentru ca e buna, si nici pentru ca ti-ar placea. ti-am luat-o pentru ca pe personajul principal il cheama Remi, si e un copil, si cartea asta i-o vei darui fiului tau cand va fi in stare sa citeasca. te iubesc prea mult dulce iubit. vreau sa iti nasc copiii, si vreau sa ii certam impreuna cand ne vor aduce note mici de la scoala. intru vesnicie te sarut si imi doresc sa nu cunoastem sfarsitul. la multi ani"
o vad si acum...in rochia ei neagra, facuta de ea, bufanta la maneci, si cu guler turcuaz. era cel mai apropiat lucru de perfectiune pe care il vazusem...
se scufunda atat de frumos in negrul ala intens, si imi facea stomacul sa imi explodeze lasandu-mi matele sa curga libere din mine. ma ucidea cu frumusetea ei. era fericita. era departe de depresii inutile, era departe de orice fel de gand negru, si orice fel de gandire negativa. mergea si scotea fluturi pe nari. ramanea zahar in urma pasilor ei de copil dulce. si eu eram mereu dupa ea si ii lingeam urmele, cautand-o pe cea cu aroma de cirese. adoram sa o scot din hainele elegante pe care le purta, si sa o las goala. sa-i arunc trupul in lumina lunii si sa o fotografiez cu aparatul ala ieftin primit de la ea. aveam un milion de poze cu ea. ii facusem poze si cand vomita. ei nu ii placea de loc, si se supara de fiecare data cand imi cerea sa le sterg si eu nu vroiam. dar ea nu intelegea, ca isi vede frumusetea doar pana la o limita. restul vad doar eu. si doar eu eram in stare sa o vad fermecatoare cand se pisa, sau cand isi schimba tamponul. se mai supara pe mine si in noptile de toamna, cand ei ii era frig, si eu deschideam geamul sa las ploaia in casa. se supara dar ii trecea, si ramaneam amandoi treji toata noaptea, si vorbeam aiurea, fara vreun sens, fara vreun scop. imi amintesc...
-nu vreau sa facem maine dus amandoi.
-bine. nici eu nu vreau sa facem copii amandoi.
-ce prost esti...
-ce frumoasa esti...
-ah! te urasc!
-eu nu.
-mai avem lapte?
-nu-mi pasa. eu vreau sa ninga.
-dar ploua...
-nu-mi pasa...
-vrei sa mergem in parc?
-pe ploaie?
-da.
-nu vreau.
-de ce?
-pentru ca nu mai avem lapte...
-mai avem...
-a, da?
-da.
-bine...atunci vreau sa mergem in parc.
-iti aduc lapte?
-nu.
-pai...de ce m-ai intrebat daca avem?
-nu stiu.
-ce proasta esti...
-ce drag imi esti...
si plecam, noaptea, toamna, in parc. si ne ploua. si ne era frig. dar dansam si ploaia ne facea sa fim singuri. era tot parcul al nostru, pentru ca doar noi puteam sa iesim in parc noaptea in ploaie.
si ne intorceam acasa, si faceam dragoste plini de ploaie si de ciocolata. plini de dragoste si de libertate, neconditionati de nimeni si nimic. era inteligenta, si nu ma dezamagea niciodata. stia ca nu merita sa puna pe nimeni si nimic in fata relatiei noastre. stia ca in final, eu sunt cel care conteaza, si eu voi fi cu ea pana la sfarsit, pana la nesfarsit...
am ajuns. era miezul zilei si ma aflam in orasul in care m-am nascut. in orasul in care mi-am rupt pentru prima data mana, si am luat pentru prima data bataie de la tigani. aici am invatat sa scriu si sa citesc. aici am invatat sa cant la chitara. aici sunt parintii mei, si astazi vor varsa lacrimi.
aratam in ultimul hal. mergeam pierdut dar sigur pe mine catre blocul vechi in care locuiau ai mei. aveam niste cearcane sapate adanc in oase si o barba prea mare pentru caldura care imi usca ochii. nu mai aveam apa in mine. nu mai aveam nici sperma, nici sange. nimic. eram sec ca o piatra desertica. aratam grotesc. parca as fi fost fiul nedorit al Necuratului, trimis pe pamant si condamnat sa traiesc printre muritori.
iata-ma ajuns in fata usii. imi tremura putin mana stanga. nu puteam sa o ridic. o simteam atat de grea incat imi tragea tot corpul dupa ea.
am ridicat mana dreapta si am batut de doua ori in usa. timpul dintre bataia in usa si momentul in care mama mi-a deschis, mi se parea interminabil. tot incercam sa ma concentrez, si sa ma gandesc la ce dracu am sa le zic parintilor mei. nici macar nu stiam de ce am venit. vroiam sa le cer bani? ce dracu caut aici?
usa se deschide larg, si maica-mea se uita putin in gol. stia ca sunt eu. dar nu vroia sa accepte. era muta. mana stanga incepea sa imi tremure si mai tare, si devenea din ce in ce mai grea. privirea incepuse sa imi alunece usor in pamant, si ma simteam incapabil sa ma mai tin pe picioare.
ma prapusesc incercand sa spun in cadere "sarut mana mama".
acum eram iar pe blocuri, gol, cu mainile intinse catre cer. si ciori negre ca nimicul se infigeau cu viteza in mine, sugandu-mi sangele si mancandu-mi carnea. aceleasi doua stele pe cer, aceiasi nori in forma de nou-nascuti. acelasi cantec de leagan pe fundal...acelasi vis.
dar nu am visat foarte mult. lacrimile mamei lovindu-mi violent fata de mort, m-au trezit.
-ce ai facut mama? ma intreba ea plangand atat de tare incat credeam ca o sa moara.
-linisteste-te mama.
-ce ai facut? tipa ea si mai tare.
-mama, te rog, linisteste-te.
am apucat sa ma ridic in capul oaselor, si sa incerc sa absorb informatii din jurul meu. nu stiam ce se intamplase. nu stiam de ce mama e blocata pe aceeasi intrebare si plange asurzitor de tare.
apoi l-am vazut pe tata. era intins pe jos, cu ochii goi atintiti spre mine. era mort. facuse infarct. eu nu puteam sa mai gandesc. m-am rezumat la instinctele primare si am parasit casa. si am fugit. nu stiam unde, nu stiam de ce. nu mai stiam nimic. ultima imagine era cu cimentul cenusiu si murdar, venind cu viteza spre capul meu.
cand m-am trezit eram iar in bucuresti. trecusera patru zile si nu imi aminteam nimic. nu imi aminteam cum ajunsesem inapoi. eram pe o banca in parc, culcat, cu o sticla de cola in mana. imi curgea sange din nas. m-am ridicat in fund, si am stat putin pe banca. copacii aia ma enervau, pentru ca erau prea verzi pentru starea mea prea neagra. copiii din parc erau prea veseli pentru durerea gandului ca copiii mei nu au apucat sa se nasca. nu stiam cum rezist. eram atat de golit de orice fel de ratiune, incat nici nu imi dadeam seama ca plangeam pentru ca a murit taica-meu.
simteam ceva ciudat prelingadu-se pe fata, si privirea imi era incetosata. dar asta mi se intampla prea des de la heroina, ca sa imi dau seama ca plang. si atunci, m-a lovit si sevrajul. avaeam nevoie de o doza, si nu mai aveam niciun ban. nu mai aveam nici milionul de la baba din tramvai. nu aveam cum sa dau de mosul ala pervertitor de baieti tineri si slabi. tremuram tot, si zgariam banca de nervi. uram fericirea in momentul ala. imi provoca atat de mult rau, si simteam cum ma zgarie pe spate fiecare zambet al fiecarui copil din parc. i-as fi ucis pe toti, si as fi pictat chipurile copiilor mei ne-nascuti cu sangele lor. le-as fi violat mamele si le-as fi imbibat pe toate in sperma mea seaca si rosie. eram bolnav. eram prea mult pentru locurile alea. si ala a fost momentul in care am plecat.
nu mai stiu cum am ajuns aici, acum, dar imi este bine. cabanuta asta din lemn de la malul marii este un loc bun in care am sa mor. ziua dorm si noaptea stau in fund pe plaja, profitand de creierul meu stricat. am halucinatii si o vad in fiecare seara dansand pe mare cu mine de mana. uite-o....cat de frumoasa e. parca dintre toate fiintele de pe pamant, Dumnezeu a avut rabdare la ea, si a desenat-o cu atata grija, cu atata dragoste. mereu ma credeam banal cand ii spuneam ca e un inger. dar in acelasi timp stiam ca nu i-o spun cum ar spune-o orice alt om. chiar o vedeam un inger...ratacit pe pamant, cazut in bratele mele de demon.
iarta-ma iubito. iarta-ma. am fost neintelegator, prost, rau, rece si distant uneori. alteori te-am gonit, si ti-am vorbit urat. am facut sa te doara. am fost un cretin. nu te-am meritat. nimeni nu te merita. cei ce vor fi, dupa mine, vor fi niste prosti norocosi care nu vor sti ce au langa ei. nu vor sti ca sunt cu un inger, pentru ca doar eu am fost in stare sa iti vad aripile. dar eu am fost un demon, si dragostea dintre un inger si un demon nu poate exista pe pamant. de aceea mor iubito, singur, aici, pe plaja asta goala, sperand ca ai sa pacatuiesti, si ai sa vii in acelasi loc in care ma duc eu...
imi sting tigara pe piept si o arunc. mai privesc putin rasaritul purpuriu, si ma intorc in cabana mea, departe de lume, departe de tine...
acum ceva vreme eram altfel. paseam nepasator pe cimentul de pe strazile murdare, zambind albastru si verde in stanga si in dreapta, vopsind fiecare om ce trecea pe langa mine si se uita fix in zambetul meu. zambeam, pentru ca de mana imi erai atarnata tu, si tare imi mai palcea sa te trag dupa mine, ca pe copilul ce erai. dar a durat putin. m-am trezit in dimineata aia, prea devreme, si am plecat de langa tine prea tacut. nu ti-am spus nimic. doar te-am sarutat pe sani si am iesit din casa.
de atunci, fiecare dimineata imi gasea trupul invinetit la un colt de bloc, adormit cu o seringa infipta in mana dreapta, ars de soare si de lacrimi, cu chipul zgariat de unghiile mele netaiate. era un ciclu trist pe care imi bazam toata fiinta. venea seara, si ma duceam scarbit la mosul ala putred de bogat si singur, care ma platea de fiecare data ca sa ma futa in cur. statea apoi gol, intins pe fotoliul lui din piele neagra, uitandu-se la mine cu un zambet bolnav, in timp ce eu numaram banii.
urma sa ma intalnesc cu Vlad, care intotdeauna ma batea cand intarziam cu banii, si apoi isi cerea scuze, amintindu-si ca, totusi, sunt cel mai fidel client al lui.
-du-te-n pula mea de drogat, o sa mori prea curand daca nu te opresti.
-da-mi seringa Vlad, ii spuneam eu cu privirea in pamant si trupul in sevraj.
si imi dadea seringa, ca de fiecare data. si ma retrageam in coltul meu de lume, asezandu-ma in cur, cu o tigara in coltul stang al gurii uscate. aruncam tigara si imi legam bratul cu un furtun subtire de cauciuc, tinand un capat cu mana stanga, si celalalt capat cu dintii. apoi imi infigeam acul in vena-mi firava, si ma scufundam in asfalt. ramaneam acolo iar, o noapte intreaga. dar nu faceam diferenta intre noapte si zi. visele deveneau realitatea mea, si dadeam orice sa o vad pe ea in visele mele. si aparea in majoritatea viselor...
cateodata ma urcam pe munti si faceam dragoste cu ea in zapada rosie de la sangele ce curgea din noi. alta data ma suiam pe blocuri, gol, si asteptam sa vina ciorile, sa isi infiga ciocurile ascutite si murdare in trupul meu slut si slab.
dar de cele mai multe ori, imi tineam copiii in brate, alergand cu ei printre niste flori ciudate, albastre, cu tulpini negre si frunze rozalii. si in urma mea alerga ea, incercand sa ne prinda. si ne prindea pana la urma. si cadeam toti pe iarba si radeam, ne sarutam si plangeam.
dar totul se termina dimineata, cand soarele cadea peste trupul meu asezat la marginea blocului. eram dependent de toate visele alea. ma tineau in viata, dar in acelasi timp ma omorau, incet incet...
era 9 dimineata si imi ramasesera ceva bani. m-am ridicat de jos, mi-am aprins o tigara si am plecat spre Lacul Morii. am poposit putin pe mal, si am fumat o tigara. inseamna prea mult pentru mine locul ala. eram inundat de stari de fiecare data cand veneam acolo. si veneam acolo, in fiecare zi. nu puteam sa uit vreodata noaptea in care am stat cu ea acolo in frig, tinand-o in brate protector, pana cand au inceput sa umble monstri pe lac, caini urati prin parc, si oameni adormiti pe strazi. imi venea in cap constant imaginea ochilor ei obositi, inlacrimati si plini de albastrul ce se reflecta din ochii mei. ma tinea de mana si cauta rasaritul cu privirea...
am aruncat tigara si m-am ridicat. m-am spalat pe maini si pe fata, si am pornit spre gara. vreau sa imi vad parintii. vreau sa le arat ca au dat gres. vreau sa le arat ca au nascut un monstru, care isi bate joc de darul suprem pe care i l-au facut, adica, viata.
in drum spre gara mestecam un covrig uscat in tramvai, si ma uitam fix la o baba care imi observase mana invinetita si plina de gauri. m-am apropiat de ea si i-am soptit in ureche:
-fii fericita, o sa mor inaintea ta.
si ii zambeam, si ea statea blocata si nu stia cum sa reactioneze. a bagat apoi mana in portofel si mi-a dat un milion de lei. nu am stat sa judec prea mult gestul ei, si am coborat la prima statie.
ajuns in gara, m-am oprit in mijloc. oamenii colcaiau in jurul meu, ca niste robotei. fiecare programat sa faca ceva. toti erau niste carcase goale, lipsite de gandire proprie si idealuri diversificate. sclavii televizorului. masele. multimea. cei multi. societate. o turma condusa cu unelte facile. resemnati. asa aveau sa moara. ei sunt adevaratii tristi, nu eu. eu sunt doar un psihopat caruia ii place foarte mult sa isi stinga tigari pe piele si sa danseze singur noaptea pe blocuri. de ce nu e toata lumea asa? de ce nu merg pe strada si vad oameni goi pictandu-si pe pereti parintii lor morti? de ce nu ma impiedic de cadavre supradozate cu heroina? de ce nu zboara toti? de ce? de ce pula mea sunt om? de ce nu m-am nascut gazela, sa zburd si sa fiu mancat de lei? de ce trebuie sa stau si sa imi mananc degetele de nervi ca nu stiu ce caut pe pamant si care este scopul meu? dar stai. stiu. scopul meu este sa fiu diferit. scopul meu este sa nu ma las prada sistemelor perverse ce guverneaza societati si vieti de oameni. aleg libertate. aleg ce e firesc.
plec. ma urc in tren. hainele mele probabil miros ingrozitor, si de-aia stau singur in compartiment. e cald si transpir. aveam la mine o carte neingrijita, primita de la ea.
"singur pe lume" de Hector Malot. mi-o daduse la aniversarea noastra de un an, prima noastra aniversare, dar si ultima.
mereu ma apuca plansul cand citeam ce imi scrisese pe prima pagina:
"uite iubitule, ti-am luat cartea asta. nu pentru ca e buna, si nici pentru ca ti-ar placea. ti-am luat-o pentru ca pe personajul principal il cheama Remi, si e un copil, si cartea asta i-o vei darui fiului tau cand va fi in stare sa citeasca. te iubesc prea mult dulce iubit. vreau sa iti nasc copiii, si vreau sa ii certam impreuna cand ne vor aduce note mici de la scoala. intru vesnicie te sarut si imi doresc sa nu cunoastem sfarsitul. la multi ani"
o vad si acum...in rochia ei neagra, facuta de ea, bufanta la maneci, si cu guler turcuaz. era cel mai apropiat lucru de perfectiune pe care il vazusem...
se scufunda atat de frumos in negrul ala intens, si imi facea stomacul sa imi explodeze lasandu-mi matele sa curga libere din mine. ma ucidea cu frumusetea ei. era fericita. era departe de depresii inutile, era departe de orice fel de gand negru, si orice fel de gandire negativa. mergea si scotea fluturi pe nari. ramanea zahar in urma pasilor ei de copil dulce. si eu eram mereu dupa ea si ii lingeam urmele, cautand-o pe cea cu aroma de cirese. adoram sa o scot din hainele elegante pe care le purta, si sa o las goala. sa-i arunc trupul in lumina lunii si sa o fotografiez cu aparatul ala ieftin primit de la ea. aveam un milion de poze cu ea. ii facusem poze si cand vomita. ei nu ii placea de loc, si se supara de fiecare data cand imi cerea sa le sterg si eu nu vroiam. dar ea nu intelegea, ca isi vede frumusetea doar pana la o limita. restul vad doar eu. si doar eu eram in stare sa o vad fermecatoare cand se pisa, sau cand isi schimba tamponul. se mai supara pe mine si in noptile de toamna, cand ei ii era frig, si eu deschideam geamul sa las ploaia in casa. se supara dar ii trecea, si ramaneam amandoi treji toata noaptea, si vorbeam aiurea, fara vreun sens, fara vreun scop. imi amintesc...
-nu vreau sa facem maine dus amandoi.
-bine. nici eu nu vreau sa facem copii amandoi.
-ce prost esti...
-ce frumoasa esti...
-ah! te urasc!
-eu nu.
-mai avem lapte?
-nu-mi pasa. eu vreau sa ninga.
-dar ploua...
-nu-mi pasa...
-vrei sa mergem in parc?
-pe ploaie?
-da.
-nu vreau.
-de ce?
-pentru ca nu mai avem lapte...
-mai avem...
-a, da?
-da.
-bine...atunci vreau sa mergem in parc.
-iti aduc lapte?
-nu.
-pai...de ce m-ai intrebat daca avem?
-nu stiu.
-ce proasta esti...
-ce drag imi esti...
si plecam, noaptea, toamna, in parc. si ne ploua. si ne era frig. dar dansam si ploaia ne facea sa fim singuri. era tot parcul al nostru, pentru ca doar noi puteam sa iesim in parc noaptea in ploaie.
si ne intorceam acasa, si faceam dragoste plini de ploaie si de ciocolata. plini de dragoste si de libertate, neconditionati de nimeni si nimic. era inteligenta, si nu ma dezamagea niciodata. stia ca nu merita sa puna pe nimeni si nimic in fata relatiei noastre. stia ca in final, eu sunt cel care conteaza, si eu voi fi cu ea pana la sfarsit, pana la nesfarsit...
am ajuns. era miezul zilei si ma aflam in orasul in care m-am nascut. in orasul in care mi-am rupt pentru prima data mana, si am luat pentru prima data bataie de la tigani. aici am invatat sa scriu si sa citesc. aici am invatat sa cant la chitara. aici sunt parintii mei, si astazi vor varsa lacrimi.
aratam in ultimul hal. mergeam pierdut dar sigur pe mine catre blocul vechi in care locuiau ai mei. aveam niste cearcane sapate adanc in oase si o barba prea mare pentru caldura care imi usca ochii. nu mai aveam apa in mine. nu mai aveam nici sperma, nici sange. nimic. eram sec ca o piatra desertica. aratam grotesc. parca as fi fost fiul nedorit al Necuratului, trimis pe pamant si condamnat sa traiesc printre muritori.
iata-ma ajuns in fata usii. imi tremura putin mana stanga. nu puteam sa o ridic. o simteam atat de grea incat imi tragea tot corpul dupa ea.
am ridicat mana dreapta si am batut de doua ori in usa. timpul dintre bataia in usa si momentul in care mama mi-a deschis, mi se parea interminabil. tot incercam sa ma concentrez, si sa ma gandesc la ce dracu am sa le zic parintilor mei. nici macar nu stiam de ce am venit. vroiam sa le cer bani? ce dracu caut aici?
usa se deschide larg, si maica-mea se uita putin in gol. stia ca sunt eu. dar nu vroia sa accepte. era muta. mana stanga incepea sa imi tremure si mai tare, si devenea din ce in ce mai grea. privirea incepuse sa imi alunece usor in pamant, si ma simteam incapabil sa ma mai tin pe picioare.
ma prapusesc incercand sa spun in cadere "sarut mana mama".
acum eram iar pe blocuri, gol, cu mainile intinse catre cer. si ciori negre ca nimicul se infigeau cu viteza in mine, sugandu-mi sangele si mancandu-mi carnea. aceleasi doua stele pe cer, aceiasi nori in forma de nou-nascuti. acelasi cantec de leagan pe fundal...acelasi vis.
dar nu am visat foarte mult. lacrimile mamei lovindu-mi violent fata de mort, m-au trezit.
-ce ai facut mama? ma intreba ea plangand atat de tare incat credeam ca o sa moara.
-linisteste-te mama.
-ce ai facut? tipa ea si mai tare.
-mama, te rog, linisteste-te.
am apucat sa ma ridic in capul oaselor, si sa incerc sa absorb informatii din jurul meu. nu stiam ce se intamplase. nu stiam de ce mama e blocata pe aceeasi intrebare si plange asurzitor de tare.
apoi l-am vazut pe tata. era intins pe jos, cu ochii goi atintiti spre mine. era mort. facuse infarct. eu nu puteam sa mai gandesc. m-am rezumat la instinctele primare si am parasit casa. si am fugit. nu stiam unde, nu stiam de ce. nu mai stiam nimic. ultima imagine era cu cimentul cenusiu si murdar, venind cu viteza spre capul meu.
cand m-am trezit eram iar in bucuresti. trecusera patru zile si nu imi aminteam nimic. nu imi aminteam cum ajunsesem inapoi. eram pe o banca in parc, culcat, cu o sticla de cola in mana. imi curgea sange din nas. m-am ridicat in fund, si am stat putin pe banca. copacii aia ma enervau, pentru ca erau prea verzi pentru starea mea prea neagra. copiii din parc erau prea veseli pentru durerea gandului ca copiii mei nu au apucat sa se nasca. nu stiam cum rezist. eram atat de golit de orice fel de ratiune, incat nici nu imi dadeam seama ca plangeam pentru ca a murit taica-meu.
simteam ceva ciudat prelingadu-se pe fata, si privirea imi era incetosata. dar asta mi se intampla prea des de la heroina, ca sa imi dau seama ca plang. si atunci, m-a lovit si sevrajul. avaeam nevoie de o doza, si nu mai aveam niciun ban. nu mai aveam nici milionul de la baba din tramvai. nu aveam cum sa dau de mosul ala pervertitor de baieti tineri si slabi. tremuram tot, si zgariam banca de nervi. uram fericirea in momentul ala. imi provoca atat de mult rau, si simteam cum ma zgarie pe spate fiecare zambet al fiecarui copil din parc. i-as fi ucis pe toti, si as fi pictat chipurile copiilor mei ne-nascuti cu sangele lor. le-as fi violat mamele si le-as fi imbibat pe toate in sperma mea seaca si rosie. eram bolnav. eram prea mult pentru locurile alea. si ala a fost momentul in care am plecat.
nu mai stiu cum am ajuns aici, acum, dar imi este bine. cabanuta asta din lemn de la malul marii este un loc bun in care am sa mor. ziua dorm si noaptea stau in fund pe plaja, profitand de creierul meu stricat. am halucinatii si o vad in fiecare seara dansand pe mare cu mine de mana. uite-o....cat de frumoasa e. parca dintre toate fiintele de pe pamant, Dumnezeu a avut rabdare la ea, si a desenat-o cu atata grija, cu atata dragoste. mereu ma credeam banal cand ii spuneam ca e un inger. dar in acelasi timp stiam ca nu i-o spun cum ar spune-o orice alt om. chiar o vedeam un inger...ratacit pe pamant, cazut in bratele mele de demon.
iarta-ma iubito. iarta-ma. am fost neintelegator, prost, rau, rece si distant uneori. alteori te-am gonit, si ti-am vorbit urat. am facut sa te doara. am fost un cretin. nu te-am meritat. nimeni nu te merita. cei ce vor fi, dupa mine, vor fi niste prosti norocosi care nu vor sti ce au langa ei. nu vor sti ca sunt cu un inger, pentru ca doar eu am fost in stare sa iti vad aripile. dar eu am fost un demon, si dragostea dintre un inger si un demon nu poate exista pe pamant. de aceea mor iubito, singur, aici, pe plaja asta goala, sperand ca ai sa pacatuiesti, si ai sa vii in acelasi loc in care ma duc eu...
valsezi, iubito?
e doar o mica pata calda de lumina pe podea, si fix in centrul ei suntem noi. unde se termina lumina, parca se termina si lumea...se termina si timpul...si incepe nimicul.
dansam. dansam pierduti la nunta noastra valsul pentru care ne-am pregatit atat de mult...pentru care ne-am calcat de atatea ori pe picioare si pe care l-am asteptat cu atata nerabdare...
dansam. si o facem perfect. stiu fiecare miscare pe care urmeaza sa o faci, iti stiu fiecare pas, fiecare gand...
parfumurile noastre valseaza si ele deasupra si in jurul nostru. nu mai simt pamantul sub picioare...nu mai simt cerul deasupra capului. sunt suspendat in vid cu iubita mea, si, plang fara lacrimi. plang. pentru ca e frumos. este frumosul absolut. si frumosul absolut intotdeauna m-a facut sa plang.
se opreste muzica. ramanem nemiscati, tu arcuita pe spate, eu aplecat peste tine, la un centimetru de buzele tale, tinandu-te cu mana stanga de mijloc. esti absurd de frumoasa.
e atat de liniste acum incat nu mai aud decat inimile noastre batand la unison, si lacrimile invitatilor din sala ce lovesc haotic podeaua. esti sotia mea acum, si porti in pantec primul nostru copil...
dansam. dansam pierduti la nunta noastra valsul pentru care ne-am pregatit atat de mult...pentru care ne-am calcat de atatea ori pe picioare si pe care l-am asteptat cu atata nerabdare...
dansam. si o facem perfect. stiu fiecare miscare pe care urmeaza sa o faci, iti stiu fiecare pas, fiecare gand...
parfumurile noastre valseaza si ele deasupra si in jurul nostru. nu mai simt pamantul sub picioare...nu mai simt cerul deasupra capului. sunt suspendat in vid cu iubita mea, si, plang fara lacrimi. plang. pentru ca e frumos. este frumosul absolut. si frumosul absolut intotdeauna m-a facut sa plang.
se opreste muzica. ramanem nemiscati, tu arcuita pe spate, eu aplecat peste tine, la un centimetru de buzele tale, tinandu-te cu mana stanga de mijloc. esti absurd de frumoasa.
e atat de liniste acum incat nu mai aud decat inimile noastre batand la unison, si lacrimile invitatilor din sala ce lovesc haotic podeaua. esti sotia mea acum, si porti in pantec primul nostru copil...
Wednesday, May 20, 2009
cu alte cuvinte
mi-e greu. mi-e foarte greu. si cacatul asta de timp ma ia la misto. imi tot invarte multiplele cutite in adancile rani...si mai si rade pe deasupra.
la fiecare pas imi curge sange din ochi, si din urechi. cateodata e atat de negru. totul. negru. scrum.
merg printr-un lan de trandafiri, dar fara petale. nu sunt decat tulpinile cu spini. si nu miros frumos, miros a moarte. si moartea e urata. si sunt si eu urat. si toti oamenii ca mine. dar eu nu sunt ca ei. eu am un anumit numar de alunite pe corp...un anumit model si culoare de ochi...un anumit fel de a face dragoste. am unghii urate la picioare si nu-mi place ciocolata neagra. buzele-mi carnoase si rosii, ce-mi ascund zambetul alb, pe care doar tie ti-l arat cu toata sinceritatea de care sunt capabil...atingerea-mi fina pe care o pot aseza doar pe pielea ta, la fel de fina...seninatatea din ochi cand iti spun "te iubesc, copila...", mersul de fetita, nasul de fetita, genele de fetita...chiar si partea mea de cacat, partea neintelegatoare, usor iritabila, partea care te face sa plangi...apoi partea care stii bine ca ar renunta la orice e material si imaterial in lumea asta pentru tine, partea care iti canta frumos la chitara, la pian, si la tobe, partea tampa si neindemanatica, partea sensibila si afectuasa, partea pasionala, partea copilareasca, partea imatura, partea intunecata, partea enigmatica, partea profunda, LA DRACU CATE PARTI! inteleg...inteleg de ce ti-e asa greu sa renunti la mine chiar si cand ti-o cer chiar eu...
sunt atat de idiot uneori. dar partea idioata, locuieste in acelasi trup in care locuiesc toate celelalte. trup pe care il iubesti. trup alaturi de care vrei sa dormi, si sa te trezesti. trup cu care vrei sa mergi de mana prin parc, si sa fugi dupa broaste. trup alaturi de care vrei sa te tolanesti prin nisip si sa faci cativa copii.
nu-mi imaginez cum ar fi sa iau cina fara tine. nu-mi imaginez cum ar fi sa spal wc`ul fara sa imi fi spus in ziua aia "te iubesc piu!". nu imi imaginez cum cacat as putea ajung un artist de succes fara sa stiu ca tu erai acasa moarta de dor cand eu eram in turnee.
cu alte cuvinte, te iubesc. te iubesc de ma cac pe mine. ar trebui sa stii.
cu tine vreau sa plantez flori in cer, si sa astept apoi sa ne ploua cu ele in cap. cu tine vreau sa cad pe scari si sa ne scuturam de praf. cu tine vreau sa plang la filme siropoase. cu tine vreau sa imi fac loc in lumea asta, nu chiar asa de cacat. pentru ca lumea nu e de cacat. doar romania e de cacat. dar avem o multime de locuri de vazut. am sa te iau de aici iubito, si am sa ma casatoresc cu tine acolo unde soarele rasare din mare si apune in ocean.
hei...si......pupu. pupu nesfarsit pe obrazul nemuritor.
p.s. am scris postul asta cu 6 saptamani inainte sa se termine tot calvarul ala. deci, acum, daca citesti, eu te iubesc, din trecut. PUPUUUUUUUUUUUUUU
la fiecare pas imi curge sange din ochi, si din urechi. cateodata e atat de negru. totul. negru. scrum.
merg printr-un lan de trandafiri, dar fara petale. nu sunt decat tulpinile cu spini. si nu miros frumos, miros a moarte. si moartea e urata. si sunt si eu urat. si toti oamenii ca mine. dar eu nu sunt ca ei. eu am un anumit numar de alunite pe corp...un anumit model si culoare de ochi...un anumit fel de a face dragoste. am unghii urate la picioare si nu-mi place ciocolata neagra. buzele-mi carnoase si rosii, ce-mi ascund zambetul alb, pe care doar tie ti-l arat cu toata sinceritatea de care sunt capabil...atingerea-mi fina pe care o pot aseza doar pe pielea ta, la fel de fina...seninatatea din ochi cand iti spun "te iubesc, copila...", mersul de fetita, nasul de fetita, genele de fetita...chiar si partea mea de cacat, partea neintelegatoare, usor iritabila, partea care te face sa plangi...apoi partea care stii bine ca ar renunta la orice e material si imaterial in lumea asta pentru tine, partea care iti canta frumos la chitara, la pian, si la tobe, partea tampa si neindemanatica, partea sensibila si afectuasa, partea pasionala, partea copilareasca, partea imatura, partea intunecata, partea enigmatica, partea profunda, LA DRACU CATE PARTI! inteleg...inteleg de ce ti-e asa greu sa renunti la mine chiar si cand ti-o cer chiar eu...
sunt atat de idiot uneori. dar partea idioata, locuieste in acelasi trup in care locuiesc toate celelalte. trup pe care il iubesti. trup alaturi de care vrei sa dormi, si sa te trezesti. trup cu care vrei sa mergi de mana prin parc, si sa fugi dupa broaste. trup alaturi de care vrei sa te tolanesti prin nisip si sa faci cativa copii.
nu-mi imaginez cum ar fi sa iau cina fara tine. nu-mi imaginez cum ar fi sa spal wc`ul fara sa imi fi spus in ziua aia "te iubesc piu!". nu imi imaginez cum cacat as putea ajung un artist de succes fara sa stiu ca tu erai acasa moarta de dor cand eu eram in turnee.
cu alte cuvinte, te iubesc. te iubesc de ma cac pe mine. ar trebui sa stii.
cu tine vreau sa plantez flori in cer, si sa astept apoi sa ne ploua cu ele in cap. cu tine vreau sa cad pe scari si sa ne scuturam de praf. cu tine vreau sa plang la filme siropoase. cu tine vreau sa imi fac loc in lumea asta, nu chiar asa de cacat. pentru ca lumea nu e de cacat. doar romania e de cacat. dar avem o multime de locuri de vazut. am sa te iau de aici iubito, si am sa ma casatoresc cu tine acolo unde soarele rasare din mare si apune in ocean.
hei...si......pupu. pupu nesfarsit pe obrazul nemuritor.
p.s. am scris postul asta cu 6 saptamani inainte sa se termine tot calvarul ala. deci, acum, daca citesti, eu te iubesc, din trecut. PUPUUUUUUUUUUUUUU
Wednesday, May 13, 2009
sa nu ucizi
icolaceste-ti trupul
in jurul mainii mele,
si lasa-te strapunsa
de tristul meu sarut.
sunt inca-n asteptarea
obrazului tau rece,
esti inca infinita
sunt inca absolut.
te-am asteptat intr-una
cu inima tacuta,
brazdata de un zambet
si plina cu rabdare,
si-atunci cand ai sa vii
as vrea sa iei o ata,
si sa ma cosi de tine
de maini si de picioare.
e dureros de simplu
sa poti distruge lucruri,
atat de greu cladite
prin truda, chin si foc.
e dureros de trista
o varianta-n care,
tot ce era-nainte
nu ar mai fi deloc.
sa nu ingropi in lacrimi
povestile de seara,
sa nu acoperi cerul
sub care ne iubim.
sa nu ucizi copiii
ce vor iesi din tine,
sa nu ucizi parintii
ce va urma sa fim.
in jurul mainii mele,
si lasa-te strapunsa
de tristul meu sarut.
sunt inca-n asteptarea
obrazului tau rece,
esti inca infinita
sunt inca absolut.
te-am asteptat intr-una
cu inima tacuta,
brazdata de un zambet
si plina cu rabdare,
si-atunci cand ai sa vii
as vrea sa iei o ata,
si sa ma cosi de tine
de maini si de picioare.
e dureros de simplu
sa poti distruge lucruri,
atat de greu cladite
prin truda, chin si foc.
e dureros de trista
o varianta-n care,
tot ce era-nainte
nu ar mai fi deloc.
sa nu ingropi in lacrimi
povestile de seara,
sa nu acoperi cerul
sub care ne iubim.
sa nu ucizi copiii
ce vor iesi din tine,
sa nu ucizi parintii
ce va urma sa fim.
Wednesday, March 11, 2009
din seria lucrurilor pe care nu le stii
stateam astazi, dupa concert, pe scena, si ma pregateam de o plecaciune in fata publicului. dupa ce am revenit in pozitie dreapta, am cazut putin pe ganduri, si nu am mai auzit aplauzele din jurul meu. am ignorat toate privirile atintite spre mine, si am avut nesimtirea sa ma gandesc la tine in momentul ala.
stii cum te-am vazut?
stateai pe o banca undeva intr-un parc. erai imbracata in negru, si fumai o tigara. fumul nu se ridica. se lasa la pamant si forma sub tine o ceata foarte pronuntata. pareai ca plutesti. aveai o rochita neagra, cu bretele fine. o bretea iti cazuse pe nesimtite de pe umar...umar care ma inducea in transa si ma chema spre el cu un parfum ascutit care ma tragea de nari. aveai ruj negru pe buze, si pe tigara. cu mana libera iti invarteai pierduta o bucla de par, si priveai in gol spre apus. cand te-ai intors spre mine si mi-ai spus "hei. te iubesc." cu tot negrul de pe buze, m-ai inegrit si pe mine, din cap pana in picioare, pana m-ai transformat intr-o umbra. apoi am mers si m-am asezat langa umbra ta. am inceput sa facem dragoste, si tu stateai acolo....si te uitai la umbrele noastre, cum fac dragoste. si zambeai...si suflai fumul incet spre noi.
intr-un final, am revenit printre muritori. inca se aplauda in sala, si eu am inceput sa zambesc.
sunt lucrurile care mi se intampla cu tine.
sunt lucruri pe care nu le-as schimba cu altele niciodata. niciodata. niciodata. niciodata. sper ca intelegi. NICIODATA.
stii cum te-am vazut?
stateai pe o banca undeva intr-un parc. erai imbracata in negru, si fumai o tigara. fumul nu se ridica. se lasa la pamant si forma sub tine o ceata foarte pronuntata. pareai ca plutesti. aveai o rochita neagra, cu bretele fine. o bretea iti cazuse pe nesimtite de pe umar...umar care ma inducea in transa si ma chema spre el cu un parfum ascutit care ma tragea de nari. aveai ruj negru pe buze, si pe tigara. cu mana libera iti invarteai pierduta o bucla de par, si priveai in gol spre apus. cand te-ai intors spre mine si mi-ai spus "hei. te iubesc." cu tot negrul de pe buze, m-ai inegrit si pe mine, din cap pana in picioare, pana m-ai transformat intr-o umbra. apoi am mers si m-am asezat langa umbra ta. am inceput sa facem dragoste, si tu stateai acolo....si te uitai la umbrele noastre, cum fac dragoste. si zambeai...si suflai fumul incet spre noi.
intr-un final, am revenit printre muritori. inca se aplauda in sala, si eu am inceput sa zambesc.
sunt lucrurile care mi se intampla cu tine.
sunt lucruri pe care nu le-as schimba cu altele niciodata. niciodata. niciodata. niciodata. sper ca intelegi. NICIODATA.
Saturday, March 7, 2009
ingerul cu ochelari
ingerul cu ochelari nu are aripi, si nu zboara. doar pluteste.
ingerul cu ochelari este intelept, si iubeste pur si devotat, o singura persoana, pe tot parcursul vietii.
ingerul cu ochelari nu vede cand are ochelarii aburiti. dar vede cand are ochii inchisi si persoana draga ei ii sta in fata.
ingerul cu ochelari nu merita sa-i fie facut rau vreodata. ingerul cu ochelari e pur, si e curat.
se spala excesiv pe maini si are un buric sensibil.
ingerul cu ochelari are buric.
ingerul cu ochelari fumeaza si bea bere. ii place negrul latent si sarutul des.
ingerul cu ochelari nu stie ca e inger.
ingerul cu ochelari iubeste, este iubit. este fericit.
ingerul cu ochelari zambeste mult.
ingerul cu ochelari doarme fara ochelari. este artist si face arta involuntar.
ingerul fara ochelari, face dragoste. ingerul care face dragoste aduce ploaie pe pamant.
ingerul care aduce ploaie pe pamant, de obicei sta in ea.
ingerul care sta in ploaie este un inger ud.
iubesc ingerul ud.
ingerul cu ochelari este intelept, si iubeste pur si devotat, o singura persoana, pe tot parcursul vietii.
ingerul cu ochelari nu vede cand are ochelarii aburiti. dar vede cand are ochii inchisi si persoana draga ei ii sta in fata.
ingerul cu ochelari nu merita sa-i fie facut rau vreodata. ingerul cu ochelari e pur, si e curat.
se spala excesiv pe maini si are un buric sensibil.
ingerul cu ochelari are buric.
ingerul cu ochelari fumeaza si bea bere. ii place negrul latent si sarutul des.
ingerul cu ochelari nu stie ca e inger.
ingerul cu ochelari iubeste, este iubit. este fericit.
ingerul cu ochelari zambeste mult.
ingerul cu ochelari doarme fara ochelari. este artist si face arta involuntar.
ingerul fara ochelari, face dragoste. ingerul care face dragoste aduce ploaie pe pamant.
ingerul care aduce ploaie pe pamant, de obicei sta in ea.
ingerul care sta in ploaie este un inger ud.
iubesc ingerul ud.
din departari
in boxe imi canta un jazz sinistru, probabil acelasi jazz pe care il auzi acum in boxe.
fumez din tigarile mamei mele si ma balangan pe scaun cu fata cazuta in pamant. ochii mi se inchid a somn, si degetele nu imi mai merg la fel de repede pe tastatura. am scris mult in seara asta. undeva departe, leoni se dau la iubita mea, si se canta karaoke. undeva departe e la fel de frig ca aici la mine, si o pereche de ochelari abureste cand intra de la frig la cald. undeva departe e o fetita care primeste in fiecare ora telefoane de la psihopat care nu poate dormi de grija ei.
undeva departe lumea se distreaza si bea. undeva departe am fost si eu de cateva ori, sa imi iau drogul de care am nevoie in fiecare luna. doza se mareste treptat, pana cand am sa ajung sa am nevoie de drog in fiecare zi, ca sa nu mor.
undeva departe este o pereche de buze pe care le-am sarutat si pe care le astept...si care imi lipsesc atat de mult.
undeva departe sunt doi ochi din care au curs lacrimi pentru mine, si sunt doua maini care mi-au atins fata in cel mai tandru mod inchipuibil. tot acolo sunt si doi sani pe care imi place sa tin mana cand dorm. este o fiinta din care copiii mei se vor naste.
acolo este si degetul pe care intr-o zi am sa asez un inel. este obrazul pe care in fiecare dimineata am sa astern un sarut, si fruntea pe care in fiecare seara am sa imi odihnesc buzele.
undeva departe este iubita mea, care ma iubeste intr-un mod inexplicabil muritorilor. undeva departe am facut dragoste, si ne-am impotmolit in namol. ne-am plimbat, ne-am imbatat si ne-am sarutat. am dormit, imbratisati si ne-am trezit imbratisati. ne-am revazut si ne-am luat ramas-bun. am facut clatite si le-am dat pe jos. am mancat ciocolata si am ras, am plans, ne-am intristat, ne-am bucurat, ne-am prostit. am cumparat flori, am daruit flori, am facut dus cu apa rece, am bagat lemne pe foc si am taiat porci. am mers dupa tigari cu o bicicleta mica, ce imi invinetea fundul. am stat goi si ne-am iubit sub nasul parintilor.
undeva departe este calculatorul de la care acum imi citesti blogul si zambesti. da, zambesti. esti atat de frumoasa cand zambesti. sunt atat de frumos cand zambesti.
e 2:00 acum. te sun.
fumez din tigarile mamei mele si ma balangan pe scaun cu fata cazuta in pamant. ochii mi se inchid a somn, si degetele nu imi mai merg la fel de repede pe tastatura. am scris mult in seara asta. undeva departe, leoni se dau la iubita mea, si se canta karaoke. undeva departe e la fel de frig ca aici la mine, si o pereche de ochelari abureste cand intra de la frig la cald. undeva departe e o fetita care primeste in fiecare ora telefoane de la psihopat care nu poate dormi de grija ei.
undeva departe lumea se distreaza si bea. undeva departe am fost si eu de cateva ori, sa imi iau drogul de care am nevoie in fiecare luna. doza se mareste treptat, pana cand am sa ajung sa am nevoie de drog in fiecare zi, ca sa nu mor.
undeva departe este o pereche de buze pe care le-am sarutat si pe care le astept...si care imi lipsesc atat de mult.
undeva departe sunt doi ochi din care au curs lacrimi pentru mine, si sunt doua maini care mi-au atins fata in cel mai tandru mod inchipuibil. tot acolo sunt si doi sani pe care imi place sa tin mana cand dorm. este o fiinta din care copiii mei se vor naste.
acolo este si degetul pe care intr-o zi am sa asez un inel. este obrazul pe care in fiecare dimineata am sa astern un sarut, si fruntea pe care in fiecare seara am sa imi odihnesc buzele.
undeva departe este iubita mea, care ma iubeste intr-un mod inexplicabil muritorilor. undeva departe am facut dragoste, si ne-am impotmolit in namol. ne-am plimbat, ne-am imbatat si ne-am sarutat. am dormit, imbratisati si ne-am trezit imbratisati. ne-am revazut si ne-am luat ramas-bun. am facut clatite si le-am dat pe jos. am mancat ciocolata si am ras, am plans, ne-am intristat, ne-am bucurat, ne-am prostit. am cumparat flori, am daruit flori, am facut dus cu apa rece, am bagat lemne pe foc si am taiat porci. am mers dupa tigari cu o bicicleta mica, ce imi invinetea fundul. am stat goi si ne-am iubit sub nasul parintilor.
undeva departe este calculatorul de la care acum imi citesti blogul si zambesti. da, zambesti. esti atat de frumoasa cand zambesti. sunt atat de frumos cand zambesti.
e 2:00 acum. te sun.
si ce?
si ce daca traiesc doar cateva zeci de ani?
ce daca nu imi schimb cateodata sosetele timp de trei zile?
ce daca ma impiedic de o piatra si imi cer scuze?
ce daca nu imi mai aranjez parul?
ce daca nu am haine trendy si port tenisi rupti in talpa?
ce daca mi-e rusine sa cer?
ce daca mi-e drag sa dau?
ce daca imi fac griji multe?
ce daca sunt sarac?
ce daca imi urmez un vis nebunesc?
ce daca zambesc singur in metrou?
ce daca nu sunt fotomodel?
ce daca nu am permis de conducere?
ce daca nu am citit niciodata Balzac?
ce daca incep propozitiile cu litera mica?
ce daca n-am cercei in sprancene si in buze?
ce daca nu imi port pantalonii mai jos decat chilotii?
ce daca nu ma barbieresc?
ce daca am mers de fetita?
ce daca?
ce?
daca te iubesc?
ce daca nu imi schimb cateodata sosetele timp de trei zile?
ce daca ma impiedic de o piatra si imi cer scuze?
ce daca nu imi mai aranjez parul?
ce daca nu am haine trendy si port tenisi rupti in talpa?
ce daca mi-e rusine sa cer?
ce daca mi-e drag sa dau?
ce daca imi fac griji multe?
ce daca sunt sarac?
ce daca imi urmez un vis nebunesc?
ce daca zambesc singur in metrou?
ce daca nu sunt fotomodel?
ce daca nu am permis de conducere?
ce daca nu am citit niciodata Balzac?
ce daca incep propozitiile cu litera mica?
ce daca n-am cercei in sprancene si in buze?
ce daca nu imi port pantalonii mai jos decat chilotii?
ce daca nu ma barbieresc?
ce daca am mers de fetita?
ce daca?
ce?
daca te iubesc?
a mor
cand fac dragoste cu tine, patul in care suntem fuge de sub noi, si ramanem suspendati in aer. iti tin capul in mana dreapta, si iti mangai chipul cu stanga. transpir peste tine apa bauta din gura ta, si trag in piept aer expirat din pieptul tau. imi arcuiesc corpul intr-o placere pacatoasa, si las ingeri sa imi sarute spatele, si sa mi-l zgarie. tu stai sub mine si ma privesti senin, cu gura intredeschisa, suflandu-mi in fata un aer parfumat si orbitor.
iti mai strang mana din cand in cand, atunci cand sunt la un pas de a-mi pierde cunostinta, si ingerii ma zgarie si mai tare pe spate, sa nu ma pierd de tot in tine.
si stam asa...acolo in aer, unde nu ne poate atinge nimic. si sangeram amandoi. sangeram de placere si de dragoste. parul tau se incurca intre degetele mele, si limba ta se pierde intr-o bucla formata cu a mea. iti sarut fin gatul si tu inchizi ochii a nemurire, si iti incordezi tot corpul sub al meu. imi acoperi buzele cu degetele tale de copil, vesnic copil, si ma saruti cu sete, de parca viata ta ar depinde de sarutul meu.
de la departare parem a fi doi. de aproape suntem unul. unul singur. suntem un tot, intreg, desavarsit, un nor, o stare, un gand. suntem o bataie de inima. suntem o inima. suntem frumosi si suntem puri. la sfarsit, suntem brazdati de contractii violente ale corpului nostru. imi ies din corp si ne privesc asa...cum suntem in acel moment. dar nu pot. nu vad decat o lumina puternica alba, orbitoare...mistuitoare.
la sfarsit stau intins peste tine. nici nu simti greutatea corpului meu. stau acolo si iti ascult inima, care incearca sa iti sparga pieptul, sa iasa si sa faca si ea dragoste cu mine.
suntem inapoi in pat, si e un miros placut in camera. miroase a nou-nascuti. miroase a pur...miroase a divin...
iti mai strang mana din cand in cand, atunci cand sunt la un pas de a-mi pierde cunostinta, si ingerii ma zgarie si mai tare pe spate, sa nu ma pierd de tot in tine.
si stam asa...acolo in aer, unde nu ne poate atinge nimic. si sangeram amandoi. sangeram de placere si de dragoste. parul tau se incurca intre degetele mele, si limba ta se pierde intr-o bucla formata cu a mea. iti sarut fin gatul si tu inchizi ochii a nemurire, si iti incordezi tot corpul sub al meu. imi acoperi buzele cu degetele tale de copil, vesnic copil, si ma saruti cu sete, de parca viata ta ar depinde de sarutul meu.
de la departare parem a fi doi. de aproape suntem unul. unul singur. suntem un tot, intreg, desavarsit, un nor, o stare, un gand. suntem o bataie de inima. suntem o inima. suntem frumosi si suntem puri. la sfarsit, suntem brazdati de contractii violente ale corpului nostru. imi ies din corp si ne privesc asa...cum suntem in acel moment. dar nu pot. nu vad decat o lumina puternica alba, orbitoare...mistuitoare.
la sfarsit stau intins peste tine. nici nu simti greutatea corpului meu. stau acolo si iti ascult inima, care incearca sa iti sparga pieptul, sa iasa si sa faca si ea dragoste cu mine.
suntem inapoi in pat, si e un miros placut in camera. miroase a nou-nascuti. miroase a pur...miroase a divin...
copii
undeva in mijlocul unei camere verzi, sta o fetita mica, imbracata in alb. undeva in mijlocul unei zile, un baietel intra intr-o camera din mijlocul unui apartament. avea pantaloni raiati, patati de acuarela galbena, si o vestuta verde peste o camasa alba, cu un papillon negru cu buline rosii.
se apropie de fetita imbracata in alb, cu pasi albastri, si se aseaza langa ea.
-ce faci aici?
-colorez.
-ce?
-nu stiu.
-vrei sa zburam?
-ahm...mi-e frica.
-si mie.
baietelul isi scoate acuarelele din buzunar, si merge in fata zidului.
-ai o pensula?
-ahm....da am. dar e rupta.
-dar pot sa pictez cu ea?
-ahm....cred ca da...
-hai sa incercam.
fetita mica imbracata in alb ii dadu timid pensula rupta baietelului zambitor. ii lipsea un dinte lui. dar ea nu vedea, pentru ca nu ii putea privi chipul.
baietelul isi dadu vestuta jos, si o arunca intr-un colt al camerei.
-ce o sa pictezi?
-un cer.
-de ce?
-pai, vreau sa zburam.
baietelul picta energic pe perete, parand foarte sigur pe miscarile mainii sale.
fetita privea cum peretele incepe sa dispara, si in locul lui sa apara un cer senin si frumos, si simtea cum din el intra in camera o briza calduta si placuta care ii arunca suvitele de par negru peste rochia alba.
-e gata.
-e frumos...
-vino. ia-ma de mana.
-mi-e frica...
-nu-ti fie. hai, vino. ia-ma de mana.
fetita se ridica incet de jos, nesigura pe ea. calca desculta pe podeaua rece, ii prinse mana timid, si se uita in fata, la cerul de pe zid.
-ce facem acum?
-zburam. uite, fa un pas in fata cu mine.
cei doi inaintara incet catre zid.
-acum ichide ochii, si apleaca-te in fata cat poti de mult.
fetita facu intocmai cum ii spuse baietelul care inca avea un zambet deschis pe fata. el facu la fel, si cazura amandoi in cerul desenat de ei.
-hei, poti deschide ochii acum. zburam.
fetita deschise ochii, si privi in jos. zburau. si pe buzele ei incepu sa infloreasca un zambet.
-hei, da. zambeste. iti sta bine sa stii.
-multumesc.
in jurul lor erau norisori. unii dintre ei erau pictati.
-de ce sunt imagini pe nori?
-cerul pe care l-am desenat pe perete este doar o portita spre taramul minti tale.
fetita nu intelegea. si nu stia ce e cu baietelul dragut, cu papillon negru cu buline rosii, si ochi albastri cu farame de cristal in ei.
-vezi norisoul ala in forma de capsuna?
-da.
-vezi imaginea de pe el?
-da.
-acolo esti tu, peste doi ani.
-voi avea parul asa lung?
-da. ii spuse baietelul zambind parca si mai larg la intrebarea ei.
-dar acolo ce este?
-unde?
-pe norisorul in forma de pruna.
-acolo esti tot tu.
-si de ce sunt trista?
-acela este momentul in care iti vei da seama ca s-a sfarsit copilaria ta.
-sunt trista.
-nu fi. ai sa vezi mai tarziu de ce.
in fata lor se ivi un norisor, cu o forma nedefinita. in centru era o imagine mare si aproape clara.
-ahm, aici ce este? cine sunt ei?
-cea imbratisata esti tu. de aici nu se vede, dar ai un zambet larg pe toata fata.
-si cine este cel care ma tine in brate?
-el este cel alaturi de care vei putea fi copil o viata intreaga.
-si ei doi?
-ei doi sunt copiii vostri.
-cum? o sa fiu un copil care are copii?
baietelul o privi zambind, fara sa ii dea vreun raspuns la intrebare.
-dar tu cine esti?
-eu sunt Ionut, si peste 12 ani, cand ma vei cunoaste, nu-ti vei mai aduce aminte de mine.
se apropie de fetita imbracata in alb, cu pasi albastri, si se aseaza langa ea.
-ce faci aici?
-colorez.
-ce?
-nu stiu.
-vrei sa zburam?
-ahm...mi-e frica.
-si mie.
baietelul isi scoate acuarelele din buzunar, si merge in fata zidului.
-ai o pensula?
-ahm....da am. dar e rupta.
-dar pot sa pictez cu ea?
-ahm....cred ca da...
-hai sa incercam.
fetita mica imbracata in alb ii dadu timid pensula rupta baietelului zambitor. ii lipsea un dinte lui. dar ea nu vedea, pentru ca nu ii putea privi chipul.
baietelul isi dadu vestuta jos, si o arunca intr-un colt al camerei.
-ce o sa pictezi?
-un cer.
-de ce?
-pai, vreau sa zburam.
baietelul picta energic pe perete, parand foarte sigur pe miscarile mainii sale.
fetita privea cum peretele incepe sa dispara, si in locul lui sa apara un cer senin si frumos, si simtea cum din el intra in camera o briza calduta si placuta care ii arunca suvitele de par negru peste rochia alba.
-e gata.
-e frumos...
-vino. ia-ma de mana.
-mi-e frica...
-nu-ti fie. hai, vino. ia-ma de mana.
fetita se ridica incet de jos, nesigura pe ea. calca desculta pe podeaua rece, ii prinse mana timid, si se uita in fata, la cerul de pe zid.
-ce facem acum?
-zburam. uite, fa un pas in fata cu mine.
cei doi inaintara incet catre zid.
-acum ichide ochii, si apleaca-te in fata cat poti de mult.
fetita facu intocmai cum ii spuse baietelul care inca avea un zambet deschis pe fata. el facu la fel, si cazura amandoi in cerul desenat de ei.
-hei, poti deschide ochii acum. zburam.
fetita deschise ochii, si privi in jos. zburau. si pe buzele ei incepu sa infloreasca un zambet.
-hei, da. zambeste. iti sta bine sa stii.
-multumesc.
in jurul lor erau norisori. unii dintre ei erau pictati.
-de ce sunt imagini pe nori?
-cerul pe care l-am desenat pe perete este doar o portita spre taramul minti tale.
fetita nu intelegea. si nu stia ce e cu baietelul dragut, cu papillon negru cu buline rosii, si ochi albastri cu farame de cristal in ei.
-vezi norisoul ala in forma de capsuna?
-da.
-vezi imaginea de pe el?
-da.
-acolo esti tu, peste doi ani.
-voi avea parul asa lung?
-da. ii spuse baietelul zambind parca si mai larg la intrebarea ei.
-dar acolo ce este?
-unde?
-pe norisorul in forma de pruna.
-acolo esti tot tu.
-si de ce sunt trista?
-acela este momentul in care iti vei da seama ca s-a sfarsit copilaria ta.
-sunt trista.
-nu fi. ai sa vezi mai tarziu de ce.
in fata lor se ivi un norisor, cu o forma nedefinita. in centru era o imagine mare si aproape clara.
-ahm, aici ce este? cine sunt ei?
-cea imbratisata esti tu. de aici nu se vede, dar ai un zambet larg pe toata fata.
-si cine este cel care ma tine in brate?
-el este cel alaturi de care vei putea fi copil o viata intreaga.
-si ei doi?
-ei doi sunt copiii vostri.
-cum? o sa fiu un copil care are copii?
baietelul o privi zambind, fara sa ii dea vreun raspuns la intrebare.
-dar tu cine esti?
-eu sunt Ionut, si peste 12 ani, cand ma vei cunoaste, nu-ti vei mai aduce aminte de mine.
esti responsabila
m-am acoperit cu pamant fertil, pentru ca prin el misuna vietati. si le-am invitat printr-un strigat surd sa imi manance carnea de pe mine. s-au retras toate din jurul meu, speriate, fugind dispreate in diverse directii. deci, nu pot sa putrezesc.
m-am coborat intr-o cusca de lei, si m-am taiat la o mana, sa las sangele sa curga si sa le starneasca simturile felinelor nemiloase. dar au stat in colturi, cu privirea departe de mine si corpurile intoare cu spatele. deci, nu pot fi sfasiat de fiare.
m-am suit intr-un copac inalt, cu multe crengi si trunchi puternic. m-am aruncat in gol cu ochii inchisi, dar m-am trezit jos fara nicio zgarietura. copacul a iesit din radacini si a plecat de langa mine. deci, nu pot fi strivit.
mi-am legat de picioare doua greutati enorme si m-am aruncat intr-un rau tulbure si adanc.
dar pluteam, si greutatile mi s-au desprins de picioare si au fugit pe fundul raului. deci, nu pot sa ma inec.
mi-am taiat venele in timp ce beam vin rosu intr-o cada cu apa fierbinte. dar sangele nu a vrut sa iasa din mine, si vinul nu ma imbata. deci, nu pot sa mor...
am incercat sa imi imaginez tot restul vietii mele fara tine, si a inceput sa imi curga sange din nas.
am ametit si am cazut inconstient lovindu-ma cu capul de beton.
m-am trezit dupa un timp, si erai langa mine, culcata, adormita. imi tineai cu mana o compresa rece la rana de la cap, si adormisei asa.
esti singura mea posibilitate de a muri. si singura de a trai.
hai sa le facem pe amandoua, in ordine inversa.
m-am coborat intr-o cusca de lei, si m-am taiat la o mana, sa las sangele sa curga si sa le starneasca simturile felinelor nemiloase. dar au stat in colturi, cu privirea departe de mine si corpurile intoare cu spatele. deci, nu pot fi sfasiat de fiare.
m-am suit intr-un copac inalt, cu multe crengi si trunchi puternic. m-am aruncat in gol cu ochii inchisi, dar m-am trezit jos fara nicio zgarietura. copacul a iesit din radacini si a plecat de langa mine. deci, nu pot fi strivit.
mi-am legat de picioare doua greutati enorme si m-am aruncat intr-un rau tulbure si adanc.
dar pluteam, si greutatile mi s-au desprins de picioare si au fugit pe fundul raului. deci, nu pot sa ma inec.
mi-am taiat venele in timp ce beam vin rosu intr-o cada cu apa fierbinte. dar sangele nu a vrut sa iasa din mine, si vinul nu ma imbata. deci, nu pot sa mor...
am incercat sa imi imaginez tot restul vietii mele fara tine, si a inceput sa imi curga sange din nas.
am ametit si am cazut inconstient lovindu-ma cu capul de beton.
m-am trezit dupa un timp, si erai langa mine, culcata, adormita. imi tineai cu mana o compresa rece la rana de la cap, si adormisei asa.
esti singura mea posibilitate de a muri. si singura de a trai.
hai sa le facem pe amandoua, in ordine inversa.
am timp
trecatorii nu vad...
nu vad ca daca imi aluneca privirea in pamant, tu esti acolo sa mi-o ridici si sa mi-o stergi de praf.
trecatorii nu vad...
nu vad ca atunci cand iti spun ca te iubesc, din gura imi ies culori, si se opresc pe fata ta, transformandu-te intr-un curcubeu zambitor.
trecatorii nu vad...
nu vad ca pe carticica mica verde pe care eu o port dupa mine, este scris cu negru-mat numele tau in 10 limbi, dintre care doua sunt ale noastre.
trecatorii nu vad...
nu vad ca daca te indepartezi de mine chiar si un milimetru, mi se albeste parul si imi cad degetele pe jos.
trecatorii nu vad...
nu vad cand iti respir in ureche si te inalt la cer cu o simpla atingere de deget fin pe burta ta mica.
nu vad ca iti iau fiecare nor de pe cer si il curat cu lacrimile tale, si il pun inapoi alb si moale, cu forma de bezea.
nu aud cand iti cant dorul pe note inalte desenate in creion pe portativul stramb.
trecatorii nu vad ca te iubesc cu forta zeilor.
trecatorii nu vad...pentru ca nu au timp.
eu am.
nu vad ca daca imi aluneca privirea in pamant, tu esti acolo sa mi-o ridici si sa mi-o stergi de praf.
trecatorii nu vad...
nu vad ca atunci cand iti spun ca te iubesc, din gura imi ies culori, si se opresc pe fata ta, transformandu-te intr-un curcubeu zambitor.
trecatorii nu vad...
nu vad ca pe carticica mica verde pe care eu o port dupa mine, este scris cu negru-mat numele tau in 10 limbi, dintre care doua sunt ale noastre.
trecatorii nu vad...
nu vad ca daca te indepartezi de mine chiar si un milimetru, mi se albeste parul si imi cad degetele pe jos.
trecatorii nu vad...
nu vad cand iti respir in ureche si te inalt la cer cu o simpla atingere de deget fin pe burta ta mica.
nu vad ca iti iau fiecare nor de pe cer si il curat cu lacrimile tale, si il pun inapoi alb si moale, cu forma de bezea.
nu aud cand iti cant dorul pe note inalte desenate in creion pe portativul stramb.
trecatorii nu vad ca te iubesc cu forta zeilor.
trecatorii nu vad...pentru ca nu au timp.
eu am.
monolog
-daca iti va face rau intr-o zi? daca tot ce tu ai construit in tot timpul asta ea va darma intr-o secunda?
-nu se poate...ma iubeste.
-da...dar daca ar face-o?
-ntz. nu poate. nici cel mai nemilos zeu nu poate face asta unei fiinte umane.
-da...dar daca o face.
-daca o face...hmm...dar nu. nu o face. nu poate.
-da...dar sa zicem ca o face.
-hmm...vezi tu pistolul asta?
-da.
-poc!
-erai inutil...scuza-ma ca a trebuit sa te impusc atat de neasteptat in tampla.
-hei...n-am murit.
-ah, la dracu cu tine. ce vrei?
-vreau sa imi spui.
-ce?
-daca iti face rau?
-si ce? sa imi faca.
-dar tu esti orbit de aceasta...iubire cum ii zici tu.
-nu. nu sunt orbit. vad foarte clar, si foarte bine.
-si nu te gandesti...ca toata viata ta de muritor, ca doar esti un muritor, este in mainile unei copile?
-ba da. si stii ce? eu i-am inmanat toata increderea asta. eu i-am pus-o la picioare.
-esti prost. eu zic sa fii pregatit in orice situatie sa-ti fie dezintegrata lumea.
-tu esti prost. eu zic sa mergi dracului si sa o gasesti pe cea care e facuta pentru tine.
-mananci rahat. nu exista asa ceva.
-exista.
-de unde stii? de unde stiti voi ca sunteti "facuti" unul pentru altul?
-asta nu se stie...se simte.
-iar mananci rahat.
-da...imi place sa mananc rahat.
-mda...bine.
-dar...spune-mi tu te rog. cine esti?
-eu sunt fructul imaginatiei tale.
-si ce vrei de la mine?
-vreau sa imi spui ce ai sa faci cand fata asta iti va sfarteca inima cu sabii zimtate umplute cu veninul celor mai letali serpi din lume.
-ok. iti spun. in momentul in care aceasta fata va face lucrul asta, muntii se vor transforma in ciuperci, oamenii se vor ridica la cer si vor cadea la pamant sub forma de gume de mestecat, padurile de mesteacan vor lua foc si vor arde cu flacara roz, animalele din toate gradinile zoologice vor purta tinuta office, parintii mei se vor descalta si vor alerga desculti pe holurile muzeului de arta contemporana, iar eu imi voi desuruba un picior si ma voi bate singur cu el in cap.
-inteleg...
-nu, nu intelegi. nu ai ce sa intelegi. esti doar un personaj tampit creat de imaginatia mea la fel de tampita, care a avut parte de prea multa libertate. dar sunt sigur ca daca iti infig cutitul asta in hipotalamus, mai exact in partea dreapta, unde au loc toate procesele cognitive pe care tu le transpui intr-o forma aberanta in momentul asta in partea stanga a hipotalamusului meu, iti vei pierde glasul. deci iti alegi, fie ramai la abordarea abstracta a lucrurilor, lucru pentru care te tin in viata, fie iti bagi nasul in continuare in partea mea rationala si te distrug complet.
-scuza-ma...nu am vrut sa...merg asa departe.
-e ok. te scuz. te-am scuzat si cand ai zis ca iubitei mele nu-i pasa de mine.
-ah...da...ce idiot am fost si atunci. dar de ce imi dau seama doar la final de toate astea?
-pentru ca nu esti facut pentru a rationa. tu esti centrul de unde iau nastere cele mai proaste decizii pe care le poate lua un om.
-inteleg...
-ma bucur.
-si eu.
-o iubesc, sa stii.
-da, o iubesti.
-o iubesc.
-o iubesti.
-o iubesc.
-o iubesc.
-tu?
-nu. tu.
-pai?
-suntem aceiasi, prostule.
-ah..da.
-nu se poate...ma iubeste.
-da...dar daca ar face-o?
-ntz. nu poate. nici cel mai nemilos zeu nu poate face asta unei fiinte umane.
-da...dar daca o face.
-daca o face...hmm...dar nu. nu o face. nu poate.
-da...dar sa zicem ca o face.
-hmm...vezi tu pistolul asta?
-da.
-poc!
-erai inutil...scuza-ma ca a trebuit sa te impusc atat de neasteptat in tampla.
-hei...n-am murit.
-ah, la dracu cu tine. ce vrei?
-vreau sa imi spui.
-ce?
-daca iti face rau?
-si ce? sa imi faca.
-dar tu esti orbit de aceasta...iubire cum ii zici tu.
-nu. nu sunt orbit. vad foarte clar, si foarte bine.
-si nu te gandesti...ca toata viata ta de muritor, ca doar esti un muritor, este in mainile unei copile?
-ba da. si stii ce? eu i-am inmanat toata increderea asta. eu i-am pus-o la picioare.
-esti prost. eu zic sa fii pregatit in orice situatie sa-ti fie dezintegrata lumea.
-tu esti prost. eu zic sa mergi dracului si sa o gasesti pe cea care e facuta pentru tine.
-mananci rahat. nu exista asa ceva.
-exista.
-de unde stii? de unde stiti voi ca sunteti "facuti" unul pentru altul?
-asta nu se stie...se simte.
-iar mananci rahat.
-da...imi place sa mananc rahat.
-mda...bine.
-dar...spune-mi tu te rog. cine esti?
-eu sunt fructul imaginatiei tale.
-si ce vrei de la mine?
-vreau sa imi spui ce ai sa faci cand fata asta iti va sfarteca inima cu sabii zimtate umplute cu veninul celor mai letali serpi din lume.
-ok. iti spun. in momentul in care aceasta fata va face lucrul asta, muntii se vor transforma in ciuperci, oamenii se vor ridica la cer si vor cadea la pamant sub forma de gume de mestecat, padurile de mesteacan vor lua foc si vor arde cu flacara roz, animalele din toate gradinile zoologice vor purta tinuta office, parintii mei se vor descalta si vor alerga desculti pe holurile muzeului de arta contemporana, iar eu imi voi desuruba un picior si ma voi bate singur cu el in cap.
-inteleg...
-nu, nu intelegi. nu ai ce sa intelegi. esti doar un personaj tampit creat de imaginatia mea la fel de tampita, care a avut parte de prea multa libertate. dar sunt sigur ca daca iti infig cutitul asta in hipotalamus, mai exact in partea dreapta, unde au loc toate procesele cognitive pe care tu le transpui intr-o forma aberanta in momentul asta in partea stanga a hipotalamusului meu, iti vei pierde glasul. deci iti alegi, fie ramai la abordarea abstracta a lucrurilor, lucru pentru care te tin in viata, fie iti bagi nasul in continuare in partea mea rationala si te distrug complet.
-scuza-ma...nu am vrut sa...merg asa departe.
-e ok. te scuz. te-am scuzat si cand ai zis ca iubitei mele nu-i pasa de mine.
-ah...da...ce idiot am fost si atunci. dar de ce imi dau seama doar la final de toate astea?
-pentru ca nu esti facut pentru a rationa. tu esti centrul de unde iau nastere cele mai proaste decizii pe care le poate lua un om.
-inteleg...
-ma bucur.
-si eu.
-o iubesc, sa stii.
-da, o iubesti.
-o iubesc.
-o iubesti.
-o iubesc.
-o iubesc.
-tu?
-nu. tu.
-pai?
-suntem aceiasi, prostule.
-ah..da.
intre durere si vis
ma pierd plutind printre corabii cu panze negre, rupte, prin care sufla un vant usturator, si ma scufund incet in ceea ce cred a fi apa, dar defapt esti tu.
ma scufund in tine luand cu mine bucati intregi de lume inchizand intr-o clipire un peisaj de cer cu tot cu stolul de ciori care merg cu spatele. e o betie totala in corpul meu. betie data de cuvintele tale dulci, incarcate cu atata esenta pura...imbatatoare.
iti misti privirea de sus in jos, si dupa ea ma misc si eu, cu tot corpul, incercand sa nu ies din ea, si iti fac semne disperate pana imi transpir toata apa din corp, sa ma vezi, ca sunt aici, pentru tine, eu, mizantropul. sunt mizantrop pentru ca nu ma mai pot deschide in fata nimanui. pentru ca mi-am concentrat toata atentia asupra ta. mi-am retras increderea din toata lumea si mi-am concentrat-o in tine. te-am transformat intr-un adevarat totem, unde iti aduc zi de zi jertfa iubirii ce ti-o port.
si as veni, la tine, in genunchii goi pe asfalt, ranit si jdrelit in coate, cu mainile taiate si ochii scosi. si tot te-as recunoaste. si tot te-as imbratisa cu cioturile mele. si deasupra mea se va invarti acelasi stol de ciori, pentru ca sunt negre, si blocheaza lumina soarelui care imi carbonizeaza pielea. ele ma apara. dar sunt acolo pentru ca esti tu. daca nu erai, probabil m-ar fi lasat sa ard.
mai pleci periodic, si cu tine iei si puterea mea de a respira liber. cand lipsesti ma tarasc, nu merg. adulmec, nu miros. soptesc, nu tip. vino langa mine. si adu-ma si pe mine cu tine.
ma scufund in tine luand cu mine bucati intregi de lume inchizand intr-o clipire un peisaj de cer cu tot cu stolul de ciori care merg cu spatele. e o betie totala in corpul meu. betie data de cuvintele tale dulci, incarcate cu atata esenta pura...imbatatoare.
iti misti privirea de sus in jos, si dupa ea ma misc si eu, cu tot corpul, incercand sa nu ies din ea, si iti fac semne disperate pana imi transpir toata apa din corp, sa ma vezi, ca sunt aici, pentru tine, eu, mizantropul. sunt mizantrop pentru ca nu ma mai pot deschide in fata nimanui. pentru ca mi-am concentrat toata atentia asupra ta. mi-am retras increderea din toata lumea si mi-am concentrat-o in tine. te-am transformat intr-un adevarat totem, unde iti aduc zi de zi jertfa iubirii ce ti-o port.
si as veni, la tine, in genunchii goi pe asfalt, ranit si jdrelit in coate, cu mainile taiate si ochii scosi. si tot te-as recunoaste. si tot te-as imbratisa cu cioturile mele. si deasupra mea se va invarti acelasi stol de ciori, pentru ca sunt negre, si blocheaza lumina soarelui care imi carbonizeaza pielea. ele ma apara. dar sunt acolo pentru ca esti tu. daca nu erai, probabil m-ar fi lasat sa ard.
mai pleci periodic, si cu tine iei si puterea mea de a respira liber. cand lipsesti ma tarasc, nu merg. adulmec, nu miros. soptesc, nu tip. vino langa mine. si adu-ma si pe mine cu tine.
cateodata
intre doua picaturi de ploaie e un spatiu gol si rece, unde eu imi impletesc mainile de ale tale. fac asta de fiecare data cand ploua.
cateodata te mai iau de urechi.
cu dintii.
si te trag usor spre mine, in speranta ca imi vei acoperi corpul cu al tau, si vei face dragoste cu mine fara sa iti pese daca ai sa mori in secunda doi.
cateodata imi place doar sa te tin de maneca, si sa te iau cu mine prin locurile sinistre in care obisnuiesc sa calc, si sa radem amandoi de balaurii cu gura in loc de nas, ochi in loc de urechi si ghiare in loc de dinti. cateodata ma sperii alaturi de tine si ma fac mic. suficient de mic sa incap in buzunarul tau.
si in buzunarul tau imi place sa stau, de cele mai multe ori. pentru ca mai gasesc relicve primite de la mine. si unele vorbesc. si imi spun toate secretele tale. la final zambesc, pentru ca oricum le stiam pe toate de la tine. nu mi-ai ascuns nimic niciodata.
cateodata imi place sa fii tu in buzunarul meu. sa stiu ca te protejez cat se poate de bine. cand esti acolo, merg pe strada cu mana in jurul lui, sa nu cumva sa te fure cineva.
cateodata imi place sa adorm inaintea ta, pentru ca stiu ca stai si ma privesti. stiu ca imi patrunzi fiecare rid din piele cu privirea ta insetata si ca imi cauti de multe ori intrari in suflet, prin pori.
cateodata ma trezesc, pentru ca te simt. iti simt privirea cum imi face gaura in carne, si e o durere atat de dulce...atat de fireasca...nici fluturii nu sunt asa fericiti.
cateodata iti place sa te certi cu mine numai de dragul de a ne impaca, pentru ca simti intensitatea maxima a imbratisarii de dupa. cateodata imi place sa ne certam pentru ca din cand in cand mai avem nevoie de lectii care sa ne invete ca unul fara altul suntem doar niste bibelouri.
cateodata ma intreb daca te-as fi gasit in alt mod decat cel in care te-am gasit. dar apoi imi alung gandurile astea pentru ca sunt la fel de inutile ca o alta relatie, cu o alta persoana.
esti norocoasa ca te am.
te astept sa-ti crestez pielea dulce cu degetele-mi fine. astept sa imi tai sarutul in al tau, si sa curga dulce sange din noi, care sa se evapore si sa inroseasca tavanul, pe care, pana la urma, tot in albastru il pictam.
cateodata te mai iau de urechi.
cu dintii.
si te trag usor spre mine, in speranta ca imi vei acoperi corpul cu al tau, si vei face dragoste cu mine fara sa iti pese daca ai sa mori in secunda doi.
cateodata imi place doar sa te tin de maneca, si sa te iau cu mine prin locurile sinistre in care obisnuiesc sa calc, si sa radem amandoi de balaurii cu gura in loc de nas, ochi in loc de urechi si ghiare in loc de dinti. cateodata ma sperii alaturi de tine si ma fac mic. suficient de mic sa incap in buzunarul tau.
si in buzunarul tau imi place sa stau, de cele mai multe ori. pentru ca mai gasesc relicve primite de la mine. si unele vorbesc. si imi spun toate secretele tale. la final zambesc, pentru ca oricum le stiam pe toate de la tine. nu mi-ai ascuns nimic niciodata.
cateodata imi place sa fii tu in buzunarul meu. sa stiu ca te protejez cat se poate de bine. cand esti acolo, merg pe strada cu mana in jurul lui, sa nu cumva sa te fure cineva.
cateodata imi place sa adorm inaintea ta, pentru ca stiu ca stai si ma privesti. stiu ca imi patrunzi fiecare rid din piele cu privirea ta insetata si ca imi cauti de multe ori intrari in suflet, prin pori.
cateodata ma trezesc, pentru ca te simt. iti simt privirea cum imi face gaura in carne, si e o durere atat de dulce...atat de fireasca...nici fluturii nu sunt asa fericiti.
cateodata iti place sa te certi cu mine numai de dragul de a ne impaca, pentru ca simti intensitatea maxima a imbratisarii de dupa. cateodata imi place sa ne certam pentru ca din cand in cand mai avem nevoie de lectii care sa ne invete ca unul fara altul suntem doar niste bibelouri.
cateodata ma intreb daca te-as fi gasit in alt mod decat cel in care te-am gasit. dar apoi imi alung gandurile astea pentru ca sunt la fel de inutile ca o alta relatie, cu o alta persoana.
esti norocoasa ca te am.
te astept sa-ti crestez pielea dulce cu degetele-mi fine. astept sa imi tai sarutul in al tau, si sa curga dulce sange din noi, care sa se evapore si sa inroseasca tavanul, pe care, pana la urma, tot in albastru il pictam.
dulcele de dupa amar
Doua noaptea. Afara ploua marunt si calm. El statea in pat cu ochii tristi, umezi si putin albastri. O astepta de patru ore lungi. Ea trebuia sa vina acasa sa ia cina impreuna cu el. Iesise in oras cu niste prietene noi de la facultate.
In timp ce el desena cu privirea pierduta pe tavan forme geometrice nedefinite si abstracte, sunetul marunt al ploii de afara fu zgariat de cheia care incerca sa descuie usa. A trecut un minut intreg pana a reusit sa intre in casa.
Nu s-a descaltat si a pornit in cautarea lui prin casa, fredonand un cantec pe care el nu il stia. Probabil il auzise in locul in care fusese cu prietenele ei sa bea. A baut bere. Si ea nu rezista la bere. S-a imbatat tare, si uitase si de cina, si de el si de tot.
Intr-un final, dupa ce si-a dat seama in ce parte a camerei se afla, l-a vazut pe el intins in pat, iluminat vag de becul slab din hol. Era invelit cu cearsaful negru din setul de asternuturi pe care amandoi il cumparasera din bani economisiti in pusculita imporvizata dintr-o cutie de shoes, desenata si pictata in culori foarte vii. Tinea cearseaful strans la piept cu privirea nemiscata din tavan. El inca incerca sa deseneze ceva cu privirea lui pierduta.
Ea se arunca langa el in pat si incearca sa il sarute. El nu ii raspunde insa gesturilor afective. Sta acolo, rece...pierdut. Insemna foarte mult pentru el sa ia cina impreuna cu ea dupa ce nu mai facusera asta o saptamana.
- De ce nu ma bagi in seama?
El isi muta privirea catre privirea ei...avea ochii semi-deschisi si mirosea foarte puternic a alcool.
- Trebuia sa mancam in seara asta...impreuna...si sa facem dragoste...si sa stam la geam sa urmarim ploaia fumand, si sa radem de oamenii care calca in balta mare de pe trotuar...si....
Ea si-a amintit brusc totul. Si-a amintit cum isi facusera planuri toata dimineata, ca, dupa iesirea cu prietenele ei sa vina sa ia cina cu iubitul ei.
El gatise. Gatise cu o dedicare uimitoare toata seara, de la 6 30 pana la 10. Mancarea s-a racit in asteptarea ei, s-a racit si starea, s-au racit si buzele nesarutate de mai mult de o jumatate de zi.
- Iarta-ma iubitule....iarta proasta. Spuse ea parand foarte afectata.
El ii zambi scurt si ii spuse noapte buna.
Se ridica trista din pat, si in drumul ei spre bucatarie isi arunca geaca pe jos.
In bucatarie era asezata masa, ornata frumos...cu servetele negre sub tacamuri, multe platouri cu tot felul de mancaruri ciudate, dar care aratau foarte bine. In mijlocul mesei, parca la fel de tristi in asteptarea ei, trei trandafiri albi, cu petalele inchise.
Ii mai si pitise o Milka in ceilalti shoes-i ai ei. Ea a vazut toate astea si intr-un moment in care nu se mai auzea nici ploaia, nici respiratia ei aritmata, nici perdeaua verde miscandu-se incet in bataia gentila a vantului, o lacrima ii iesi timida din ochiul negru-auriu, se prelinse pe obraz si cazu incet pe gresia rece. Era atat de liniste in momentul ala incat el auzi...simti lacrima ei cum se lovi de gresia rece cu modele de prost gust.
Ea stataea in bucatarie. Isi aprinsese o tigara de la el, si fuma, ghemuita intr-un colt, trecandu-si mana incet prin par.
Ii trecuse toata betia. Era trista acum. Foarte trista. Pentru ca stia cat suflet a pus el in organizarea cinei din acea seara si cu cat drag o astepta sa manance cu ea, si sa isi intinda mana peste masa sa o stearga la gura de mancare, si sa se bata cu paine la sfarsitul cinei...si sa se sarute...si sa se iubesca...
4 ore mai tarziu
el dormea adanc, si trasese ambele perne din pat la piept. incerca sa suplineasca din somn lipsa ei din pat. dar nu reusea. ea statea si il privea zambind trist din usa, cum se foieste in pat si strange la piept pernele moi.
isi lua chitara primita de ziua ei de la el, chitara la care el o invatase sa cante, stand cu ea nopti intregi sa ii dezvaluie secretele misteriosului instrument. era neagra, cu corzi argintii, si pe spate avea o gramada de inimioare desenate prost. ea nu il invatase nici acum sa deseneze. dar el avea rabdare, si tot spera ca o sa il invete.
statea asezata cu fundul ei mic pe pat, si incepu foarte suav sa cante o piesa pe care statuse o saptamana sa o invete. era heartbeats, de la The Knife. Canta incet si frumos, sa evite sa il trezeasca brusc. Statea cu spatele la el, si era complet pierduta in melodia pe care i-o canta, din pricina devotarii cu care canta. La un moment dat simtii cum gatul ii este suav atins de mainile lui fine, de fetita.
Nu mai stia sa cante. Glasul i se pierduse si isi lasa capul sa cada incet pe spate in mangaierile lui tandre.
El se ridica din pat si ii lua chitara din mana, facandu-si loc sa o imbratiseze dulce si moale.
Ii saruta parul. Face asta doar dupa ce nu se vad o perioada, sau dupa ce se cearta.
Ea se lasa complet cuprinsa de bratele lui lungi si puternice. Incerca sa ii spuna din nou "iarta-ma" dar nu putea. plangea asezata cu barbia pe umarul lui care inca mirosea a parfumul ei, si nu vroia sa strice momentul imbratisarii perfecte.
Dupa cateva minute de imbratisat continuu, el o slabi din brate si o privi in ochi. ea ii zambi si privindu-l cu iubire, ii spuse:
- vrei sa iei cina cu mine iubitule?
el tacea si zambea. ea il lua de maini si il trase dupa ea pana in bucatarie. in cele patru ore in care el dormea trist, ea repregatise cina. rearanjase totul in bucatarie si, o umpluse cu flori de tot felul.
el era uimit si mut. plecase in mijlocul noptii sa cumpere flori si mancare si sa gateasca pentru iubitul ei. pentru ei amandoi. umpluse bucataria cu lumanari negre parfumate, si cumparase un vin bun. toate astea cu banii pe care ii pastrase sa isi cumpere o rochie pe care si-o dorise de foarte mult timp.
s-au asezat la masa, cu privirile nedezlipite in nicio secunda.
- pofta buna iubitule.
- pofta buna iubito.
In timp ce el desena cu privirea pierduta pe tavan forme geometrice nedefinite si abstracte, sunetul marunt al ploii de afara fu zgariat de cheia care incerca sa descuie usa. A trecut un minut intreg pana a reusit sa intre in casa.
Nu s-a descaltat si a pornit in cautarea lui prin casa, fredonand un cantec pe care el nu il stia. Probabil il auzise in locul in care fusese cu prietenele ei sa bea. A baut bere. Si ea nu rezista la bere. S-a imbatat tare, si uitase si de cina, si de el si de tot.
Intr-un final, dupa ce si-a dat seama in ce parte a camerei se afla, l-a vazut pe el intins in pat, iluminat vag de becul slab din hol. Era invelit cu cearsaful negru din setul de asternuturi pe care amandoi il cumparasera din bani economisiti in pusculita imporvizata dintr-o cutie de shoes, desenata si pictata in culori foarte vii. Tinea cearseaful strans la piept cu privirea nemiscata din tavan. El inca incerca sa deseneze ceva cu privirea lui pierduta.
Ea se arunca langa el in pat si incearca sa il sarute. El nu ii raspunde insa gesturilor afective. Sta acolo, rece...pierdut. Insemna foarte mult pentru el sa ia cina impreuna cu ea dupa ce nu mai facusera asta o saptamana.
- De ce nu ma bagi in seama?
El isi muta privirea catre privirea ei...avea ochii semi-deschisi si mirosea foarte puternic a alcool.
- Trebuia sa mancam in seara asta...impreuna...si sa facem dragoste...si sa stam la geam sa urmarim ploaia fumand, si sa radem de oamenii care calca in balta mare de pe trotuar...si....
Ea si-a amintit brusc totul. Si-a amintit cum isi facusera planuri toata dimineata, ca, dupa iesirea cu prietenele ei sa vina sa ia cina cu iubitul ei.
El gatise. Gatise cu o dedicare uimitoare toata seara, de la 6 30 pana la 10. Mancarea s-a racit in asteptarea ei, s-a racit si starea, s-au racit si buzele nesarutate de mai mult de o jumatate de zi.
- Iarta-ma iubitule....iarta proasta. Spuse ea parand foarte afectata.
El ii zambi scurt si ii spuse noapte buna.
Se ridica trista din pat, si in drumul ei spre bucatarie isi arunca geaca pe jos.
In bucatarie era asezata masa, ornata frumos...cu servetele negre sub tacamuri, multe platouri cu tot felul de mancaruri ciudate, dar care aratau foarte bine. In mijlocul mesei, parca la fel de tristi in asteptarea ei, trei trandafiri albi, cu petalele inchise.
Ii mai si pitise o Milka in ceilalti shoes-i ai ei. Ea a vazut toate astea si intr-un moment in care nu se mai auzea nici ploaia, nici respiratia ei aritmata, nici perdeaua verde miscandu-se incet in bataia gentila a vantului, o lacrima ii iesi timida din ochiul negru-auriu, se prelinse pe obraz si cazu incet pe gresia rece. Era atat de liniste in momentul ala incat el auzi...simti lacrima ei cum se lovi de gresia rece cu modele de prost gust.
Ea stataea in bucatarie. Isi aprinsese o tigara de la el, si fuma, ghemuita intr-un colt, trecandu-si mana incet prin par.
Ii trecuse toata betia. Era trista acum. Foarte trista. Pentru ca stia cat suflet a pus el in organizarea cinei din acea seara si cu cat drag o astepta sa manance cu ea, si sa isi intinda mana peste masa sa o stearga la gura de mancare, si sa se bata cu paine la sfarsitul cinei...si sa se sarute...si sa se iubesca...
4 ore mai tarziu
el dormea adanc, si trasese ambele perne din pat la piept. incerca sa suplineasca din somn lipsa ei din pat. dar nu reusea. ea statea si il privea zambind trist din usa, cum se foieste in pat si strange la piept pernele moi.
isi lua chitara primita de ziua ei de la el, chitara la care el o invatase sa cante, stand cu ea nopti intregi sa ii dezvaluie secretele misteriosului instrument. era neagra, cu corzi argintii, si pe spate avea o gramada de inimioare desenate prost. ea nu il invatase nici acum sa deseneze. dar el avea rabdare, si tot spera ca o sa il invete.
statea asezata cu fundul ei mic pe pat, si incepu foarte suav sa cante o piesa pe care statuse o saptamana sa o invete. era heartbeats, de la The Knife. Canta incet si frumos, sa evite sa il trezeasca brusc. Statea cu spatele la el, si era complet pierduta in melodia pe care i-o canta, din pricina devotarii cu care canta. La un moment dat simtii cum gatul ii este suav atins de mainile lui fine, de fetita.
Nu mai stia sa cante. Glasul i se pierduse si isi lasa capul sa cada incet pe spate in mangaierile lui tandre.
El se ridica din pat si ii lua chitara din mana, facandu-si loc sa o imbratiseze dulce si moale.
Ii saruta parul. Face asta doar dupa ce nu se vad o perioada, sau dupa ce se cearta.
Ea se lasa complet cuprinsa de bratele lui lungi si puternice. Incerca sa ii spuna din nou "iarta-ma" dar nu putea. plangea asezata cu barbia pe umarul lui care inca mirosea a parfumul ei, si nu vroia sa strice momentul imbratisarii perfecte.
Dupa cateva minute de imbratisat continuu, el o slabi din brate si o privi in ochi. ea ii zambi si privindu-l cu iubire, ii spuse:
- vrei sa iei cina cu mine iubitule?
el tacea si zambea. ea il lua de maini si il trase dupa ea pana in bucatarie. in cele patru ore in care el dormea trist, ea repregatise cina. rearanjase totul in bucatarie si, o umpluse cu flori de tot felul.
el era uimit si mut. plecase in mijlocul noptii sa cumpere flori si mancare si sa gateasca pentru iubitul ei. pentru ei amandoi. umpluse bucataria cu lumanari negre parfumate, si cumparase un vin bun. toate astea cu banii pe care ii pastrase sa isi cumpere o rochie pe care si-o dorise de foarte mult timp.
s-au asezat la masa, cu privirile nedezlipite in nicio secunda.
- pofta buna iubitule.
- pofta buna iubito.
Friday, March 6, 2009
aniversar
este pentru a sasea oara 6 martie. au trecut doisprezece jumatati de an, pline de verde si de trandafiri, albi...rosii...neculesi.
ratacesc prin lume acum, cu un ghiozdan murdar in spate. nici nu mai stiu ce e in el.
am lasat in spate filosofii, filosofi, conceptii si moralitati. orgolii, temeri si oameni. acum sunt simplu, sunt gol, sunt fericit. fericirea este prea frumoasa si naturala sa stau sa o despic in zece, si sa o salt, sa o cobor, sa o intorc pe patru parti. nu. o las sa curga.
las sa curga totul fara sa imi mai pun intrebari. intrebarile sunt pentru cei care nu stiu cine sunt.
las sa curga timp, las sa curga lacrimi, sange. las sa curga tot ce vrea sa curga. nu mai opresc nimic.
de-abia acum traiesc.
in fiecare seara dorm intr-un punct diferit pe harta. in fiecare dimineata respir alt aer, vad alt rasarit. in fiecare zi ma odihnesc sub alt copac, din alt pamant, cu alta iarba.
in fiecare an imbatranesc altfel, merg altfel, ma imbrac altfel, ma dezbrac altfel.
e miscare multa in jurul meu.
dar acum, nu mai trece lumea pe langa mine.
eu trec pe langa lume.
un lucru ramane la fel.
inca am zece degete la o mana. si imi e al dracului de bine.
ratacesc prin lume acum, cu un ghiozdan murdar in spate. nici nu mai stiu ce e in el.
am lasat in spate filosofii, filosofi, conceptii si moralitati. orgolii, temeri si oameni. acum sunt simplu, sunt gol, sunt fericit. fericirea este prea frumoasa si naturala sa stau sa o despic in zece, si sa o salt, sa o cobor, sa o intorc pe patru parti. nu. o las sa curga.
las sa curga totul fara sa imi mai pun intrebari. intrebarile sunt pentru cei care nu stiu cine sunt.
las sa curga timp, las sa curga lacrimi, sange. las sa curga tot ce vrea sa curga. nu mai opresc nimic.
de-abia acum traiesc.
in fiecare seara dorm intr-un punct diferit pe harta. in fiecare dimineata respir alt aer, vad alt rasarit. in fiecare zi ma odihnesc sub alt copac, din alt pamant, cu alta iarba.
in fiecare an imbatranesc altfel, merg altfel, ma imbrac altfel, ma dezbrac altfel.
e miscare multa in jurul meu.
dar acum, nu mai trece lumea pe langa mine.
eu trec pe langa lume.
un lucru ramane la fel.
inca am zece degete la o mana. si imi e al dracului de bine.
Wednesday, March 4, 2009
frumoasa si prostul
era odata, ca niciodata, un prost. si prostul ala era...prost. se indragostise de o frumoasa, atat de frumoasa incat frumusetea ei era prea abstracta ca sa fie vazuta de niste ochi simpli. prostul ii vedea frumusetea in totalitate, dar....era prost. era rau cu ea, pentru ca era prost. dar prostul, in cele din urma isi dadea seama de fiecare data ca era prost. cum si-a dat si acum.
prostul o iubeste.
prostul o iubeste mult.
prostul se cearta pe el insusi cand e prost.
prostul vrea copii cu frumoasa.
frumoasa vrea copii cu prostul.
prostul e fericit.
prostul o iubeste.
prostul o iubeste mult.
prostul se cearta pe el insusi cand e prost.
prostul vrea copii cu frumoasa.
frumoasa vrea copii cu prostul.
prostul e fericit.
Monday, February 9, 2009
scurt
m-am sters de pamant la ochi, si m-am ridicat in picioare.
ma doboara de fiecare data plecarea de langa tine.
mi-am uns buzele cu miere de flori.
ma ustura buzele de fiecare data cand le desprind de ale tale.
am adunat din nou urmele de sarut de pe piele, si le-am pus in cutiuta neagra.
asa fac de fiecare data
cu gandul
ca
intr-o zi am sa o deschid
si din ea or sa iasa
fluturi
pe care am sa ii trimit inapoi.
la tine.
ma doboara de fiecare data plecarea de langa tine.
mi-am uns buzele cu miere de flori.
ma ustura buzele de fiecare data cand le desprind de ale tale.
am adunat din nou urmele de sarut de pe piele, si le-am pus in cutiuta neagra.
asa fac de fiecare data
cu gandul
ca
intr-o zi am sa o deschid
si din ea or sa iasa
fluturi
pe care am sa ii trimit inapoi.
la tine.
Tuesday, February 3, 2009
aberez. iar.
Haaai, fute-mi iar un obraz peste buze. Si plange-te ca nu ma doare.
Zdrobeste-mi chipul intre picioare si razi de fata mea mototolita. Apoi lasa-te pe spate, si da ochii peste cap. Am sa tot intru in tine, si am sa tot ies, pana o sa iasa fum. Si in fumul care iese din noi, am sa ma ascund si am sa te las sa ma cauti. Si cand ma gasesti, vom face si mai mult fum. Sa nu ne mai gaseasca oamenii. Si daca ne gasesc oamenii vom face si mai mult fum. Si o sa-l respiram.
Ador sa-mi stingi tigari pe abdomen. Tigari neaprinse. Ador. Eu.
Ador sa ma dau jos din pat, si sa calc in alt pat. Totul e un pat. Cu tine. Totul e un pat cu tine in el.
O sa ramanem fara paine. De multe ori. Si in loc de paine o sa facem dragoste. Si in loc de dragoste o sa facem paine. Si o sa facem si copii. Doi copii. Doi copii vom face. Dar tu o sa ai intotdeauna de alaptat trei.
Si am sa iti mangai burta in care ii porti. Si am sa intru si eu langa ei, sa dorm cu ei la tine in burta, si sa le mangai capetele cu forma nedefinita. Si apoi o sa ies si o sa ma stergi de umezeala din interiorul tau, cu uscaciunea prosopului negru pe care ne vom sterge de dragoste de atatea ori.
Si o sa imbatranim la un moment dat. Odata cu plopii. Si am sa iau carioci sa iti incercuiesc fiecare rid care iti apare. Si am sa il iubesc, ca si pe urmatorul.
Si vom fi cenusa la un moment dat. Cenusa fina amestecata bine si turnata cu grija si lacrimi intr-o cutiuta rosie pe care o sa o cautam un timp indelungat. As vrea sa nu ne imprastie vantul...
Zdrobeste-mi chipul intre picioare si razi de fata mea mototolita. Apoi lasa-te pe spate, si da ochii peste cap. Am sa tot intru in tine, si am sa tot ies, pana o sa iasa fum. Si in fumul care iese din noi, am sa ma ascund si am sa te las sa ma cauti. Si cand ma gasesti, vom face si mai mult fum. Sa nu ne mai gaseasca oamenii. Si daca ne gasesc oamenii vom face si mai mult fum. Si o sa-l respiram.
Ador sa-mi stingi tigari pe abdomen. Tigari neaprinse. Ador. Eu.
Ador sa ma dau jos din pat, si sa calc in alt pat. Totul e un pat. Cu tine. Totul e un pat cu tine in el.
O sa ramanem fara paine. De multe ori. Si in loc de paine o sa facem dragoste. Si in loc de dragoste o sa facem paine. Si o sa facem si copii. Doi copii. Doi copii vom face. Dar tu o sa ai intotdeauna de alaptat trei.
Si am sa iti mangai burta in care ii porti. Si am sa intru si eu langa ei, sa dorm cu ei la tine in burta, si sa le mangai capetele cu forma nedefinita. Si apoi o sa ies si o sa ma stergi de umezeala din interiorul tau, cu uscaciunea prosopului negru pe care ne vom sterge de dragoste de atatea ori.
Si o sa imbatranim la un moment dat. Odata cu plopii. Si am sa iau carioci sa iti incercuiesc fiecare rid care iti apare. Si am sa il iubesc, ca si pe urmatorul.
Si vom fi cenusa la un moment dat. Cenusa fina amestecata bine si turnata cu grija si lacrimi intr-o cutiuta rosie pe care o sa o cautam un timp indelungat. As vrea sa nu ne imprastie vantul...
Sunday, February 1, 2009
aberez.
iti impletesc un scaun din marmelada si tu nici nu vrei sa te asezi pe el. si iar vine toamna...si iar nu imi ramane decat sa ma plimb...aiurea...printre sticle de lapte. stiu ca mi-ai da mana, si te-ai plimba si tu cu mine, dar mai bine ma tragi de tricou inspre tine, si ma rogi sa-ti mai impletesc niste marmelada. iti mai iei cate o pauza, sa mai tragi cate un fum din mine, si apoi alergi in jurul meu, presarand frunze de cer in jurul meu. si te asezi in fund, pe o piatra, si razi de mine ca nu pot sa ies din cercul facut din frunze.
dar eu am rabdare, ca de obicei. stiu ca pana la urma ai sa vii, si ai sa intri in cerc cu mine. si acolo vom face copii impreuna. si copiii nostri vor face si ei copii impreuna, si ne vor desena toti inimioare albastre pe fata. ma mai iubesti o zi, si imi mai dai un zambet in schimbul a doua lacrimi. lacrimi sarate.
de ce razi de mine cand iti imbrac din greseala lenjeria intima? tu nu stii ca dimineata nu deschid ochii? si ce daca iti cant cand pe tine te dor urechile? nu stii ca vocea mea adoarme melci?
hm. rad...
dar totusi nu mi se pare corect ca tu sa ai doua maini si sa ma mangai doar cu una. cred...nu stiu.
da.
adu-mi caramele. si punemi-le-n ciorba. oricum te iubesc. si stiu ca daca te iubesc, ciorba ramane calda. si daca ciorba ramane calda, caramelele se topesc. si in momentul in care caramelele s-au topit...pot sa fac iar dragoste cu tine, de parca pamantul s-ar roti invers...
dar eu am rabdare, ca de obicei. stiu ca pana la urma ai sa vii, si ai sa intri in cerc cu mine. si acolo vom face copii impreuna. si copiii nostri vor face si ei copii impreuna, si ne vor desena toti inimioare albastre pe fata. ma mai iubesti o zi, si imi mai dai un zambet in schimbul a doua lacrimi. lacrimi sarate.
de ce razi de mine cand iti imbrac din greseala lenjeria intima? tu nu stii ca dimineata nu deschid ochii? si ce daca iti cant cand pe tine te dor urechile? nu stii ca vocea mea adoarme melci?
hm. rad...
dar totusi nu mi se pare corect ca tu sa ai doua maini si sa ma mangai doar cu una. cred...nu stiu.
da.
adu-mi caramele. si punemi-le-n ciorba. oricum te iubesc. si stiu ca daca te iubesc, ciorba ramane calda. si daca ciorba ramane calda, caramelele se topesc. si in momentul in care caramelele s-au topit...pot sa fac iar dragoste cu tine, de parca pamantul s-ar roti invers...
Saturday, January 31, 2009
6 dimineata. tutun. intrebari.
vrei sa faci dragoste cu mine, pe timp de furtuna, cu geamurile deschise larg?
ma iubesti si maine, la fel ca in fiecare azi?
imi vei adora chipul, chiar de va fi vreodata mutilat?
o sa ratacesti cu mine prin lume, cu rucsacul tau cu flori, umplut cu cateva haine si o periuta de dinti?
imi vezi zambi cand te trezesc la 3 dimineata sa mergem la mare?
iti voi zambi cand imi vei spune ca esti insarcinata?
ai rade daca te-as cere in casatorie cu un inel facut de mine?
ai plange daca te-as cere in casatorie dintr-un scaun cu rotile?
te iubesc?
plangi si tu daca plang si eu? razi si tu daca rad si eu? razi si tu daca plang si eu? plangi si tu daca rad si eu?
iti vei petrece nenumarate nopti albe cu mine, doar vorbind?
imi vei saruta ranile pe care tu mi le vei face?
ma vei inveli cand tremur langa tine in pat?
vei fi agatata de mine mereu, oriunde as merge?
ai manca in fiecare seara cu mine pe covor?
ti-ai calca principiile in picioare, ca sa ne salvezi?
ti-ar pasa daca as umbla cu tricouri rupte si pantofi gauriti?
m-ai iubi sarac si singur?
cati ani ti-ar lua sa ma uiti?
cate secunde ti-ar lua sa-ti reamintesti de mine?
cum ti-ai petrece ultimul minut din viata cu mine?
de ce esti departe?
vrei sa nu purtam lenjerie intima la nunta noastra?
ai face dragoste cu mine pe masa din bucatarie?
m-ai cara in brate la spital, daca m-as prabusi pe strada?
ai renunta la tine pentru mine? ai renunta la mine pentru tine?
mi-ai sufla in supa? mi-ai face supa?
ai face dragoste cu mine pe petale de trandafiri albi?
te-ai prosti cu mine in metrou, ignorand privirile rele ale oamenilor din jur?
imi faci placerea sa imbatranim impreuna?
imi vei raspunde la toate intrebarile astea?
Wednesday, January 28, 2009
suprem
isi da cearsaful negru la o parte de pe ochi. e 4:25 dimineata si iar nu poate sa doarma.atintita cu ochii in tavan, isi ridica mainile si incepe sa deseneze in aer. nu stie ce...nu stie de ce...nu stie cum...nu stie...
[inapoi cu trei ani, doua luni, o saptamana si sase zile]
era joi noaptea atunci. ca in fiecare joi noaptea, se plimbau singuri prin parc, in papuci si pijamale, ca le fusese lene sa se schimbe. el avea pijamale negre, din satin, ea avea pijamale verzi, cu pisici albastre si desenate amatoresc. se tineau de mana, cu degetele ferm infipte in spatiile dintre degetele ei, create, dealtfel, parca...special pentru ale lui. se prosteau. tot ca de obicei...
isi tarseau papucii ca niste copii, vesnic indragostiti...vesnic fericiti.
s-au oprit in loc pentru cateva momente. pe ea o durea din nou pieptul. copacii fosaneau a tristete, si atmosfera era incarcata cu suspine. ceva nu era in regula cu noaptea aia...
el o stranse tare in brate, oftand lung. o tinea in brate....si simtea cum devine din ce in ce mai grea.
statea cu barbia asezata pe umarul lui drept, si se adora in bratele lui. incerca sa ii spuna ca il iubeste...dar intepaturile din piept ii taiau orice putere de a vorbi. stia ca banuieste ca are probleme mari cu inima. dar nici acum nu ii spunea...cand se vedea totul atat de clar. era indragostita si speriata...
stranse tare din pumni, isi aduna puterile, si incepu sa rosteasca un "te iubesc" sufocat. la jumatatea cuvantului...luminile incepusera sa se stinga in jurul ei...timpul insasi devenise un batranel care se misca foarte incet...cu un baston ros si noduros. ii aluneca incet din brate si ochii se inchideau treptat.
...
statea nemiscat cu mana ei in brate. era ingenuncheat langa patul ei si se uita cu un ochi la respiratia ei aritmata, si cu celalalt la aparatele care ii monitorizau bataile inimii...care scoteau sunete ascutite...medici si asistente se foiau peste tot...era totul o muzica a suferintei. mirosea puternic a medicamente peste tot, si decorul alb-murdar ii obosea ochii. era a patra zi in care nu inchisese niciun ochi, a patra zi in care nu-si luase mainile de pe ale ei.
inima lui incepu sa bata din nou normal si ochii i se umplura de lacrimi cand ea isi deschise ochii...timid...pe jumatate.
fericirea avea sa fie atat de scurta...
...
fuma tigara dupa tigara, lasandu-si lacrimile sa curga abundent din ochii lui albastri...si totusi rosii. doctorul ii explica intr-una conditia ei rara...
"-inima nu face fata nevoilor corpului. fluxul pompat este mai mic decat..." incerca sa il asculte el.
"-Spuneti-mi, va rog spuneti-mi ca exista scapare"
"-Exista domnule C....dar din pacate de ce avem noi nevoie, si mai ales cand avem nevoie...sunt doua lucruri practic imposibil de realizat."
"-De ce este nevoie!!!??? Spuneti-mi acum! Fac orice! ORICE!"
"-Domnul meu...este nevoie de o inima noua...inima ei pur si simplu....nu mai functioneaza cum trebuie. Dar problema nu este aici. Problema este ca...imi pare rau sa va spun asta...are nevoie de alta inima in noaptea asta. Altfel...nu se va mai ridica niciodata din patul ala. Si in spitalul nostru, momentan nu este nicio inima in laboratorul de organe donate, care sa fie compatibila cu corpul ei...imi pare rau..."
"-Domnul meu...este nevoie de o inima noua...inima ei pur si simplu....nu mai functioneaza cum trebuie. Dar problema nu este aici. Problema este ca...imi pare rau sa va spun asta...are nevoie de alta inima in noaptea asta. Altfel...nu se va mai ridica niciodata din patul ala. Si in spitalul nostru, momentan nu este nicio inima in laboratorul de organe donate, care sa fie compatibila cu corpul ei...imi pare rau..."
"-Nu imi spuneti ca va pare rau! Sigur se poate face ceva mai mult!"
"-Domnule...am incercat...starea ei este pur si simplu critica. Este nevoie urgenta de un transplant de organ pe care pur si simplu nu avem de unde sa il procuram intr-un timp atat de scurt!"
Cazut in genunchi, se simtea mort. Nu mai simtise o asa durere niciodata pe acest pamant. Era atat de mare durerea incat, nici nu mai simtea tigara care era pe terminate si ii carboniza pielea de pe degete.
Cazut in genunchi, se simtea mort. Nu mai simtise o asa durere niciodata pe acest pamant. Era atat de mare durerea incat, nici nu mai simtea tigara care era pe terminate si ii carboniza pielea de pe degete.
La un moment dat, isi ridica privirea inlacrimata din pamant, si se uita fix la doctor. Se ridica in picioare, si il lua de gluer puternic.
"-Ii dau inima mea! Vreau sa ii dau inima mea. Luati-ma si taiati-mi pieptul, scoteti-mi inima si puneti-o la ea in piept. EA TREBUIE SA TRAIASCA!"
doctorul era speriat si panicat.
"-Ii dau inima mea! Vreau sa ii dau inima mea. Luati-ma si taiati-mi pieptul, scoteti-mi inima si puneti-o la ea in piept. EA TREBUIE SA TRAIASCA!"
doctorul era speriat si panicat.
"-domnule...nu....nu se poate. adica...nu se poate asa...pur si simplu. trebuie sa fie compatibila...altfel corpul o va respinge si totul va fi fost in zadar...plus ca...nu va putem...taia pur si simplu...sa va luam inima din piept...dumneavoastra ar fi trebuit sa aveti semnat un document prin care sunteti de acord ca dupa moartea dumneavoastra...sa va fie prelevate organele pentru a putea fi folosite pentru transplanturi.
auzind toate acestea, in capul lui era totul clar...foarte clar. nu mai era decat un mic detaliu neclarificat: compatibilitatea.
"-trebuie sa ma ajutati. trebuie. o iubesc pe fiinta asta mai mult decat ma iubesc pe mine. fac apel la omul din spatele halatului, si va spun asta. daca ati iubit pe cineva vreodata macar un sfert din cat iubesc eu, ajutati-ma."
doctorul tacu si lasa privirea in jos.
doctorul tacu si lasa privirea in jos.
"-vino cu mine"
auzind asta, el il urma pe doctor in sala de recoltare sange. se aseza grabit pe scaun.
doctorul ii intepa atent vena mainii stangi, si ii recolta doua eprubete mici de sange.
"-veti avea rezultatul in 10 minute."
"-domnule doctor...intoarceti-va cu actul de acord pentru donarea organelor..."
doctorul il privi lung. ii intelesese gandurile. stia ce vrea sa faca. dar nu ii spunea nimic.
inainte sa iasa pe usa ii spuse:
"-stiti ca daca inima se doveste a fi compatibila...va trebui sa mai astepte pana cand dumneavoastra...incetati din viata, ca inima sa poata fi prelevata"
"-stiti ca daca inima se doveste a fi compatibila...va trebui sa mai astepte pana cand dumneavoastra...incetati din viata, ca inima sa poata fi prelevata"
din priviri, el ii dadu doctorului de inteles tot planul, de parca puteau sa comunice prin telepatie.
el se intoarse in salonul unde era ea...si unde erau acum si parintii lui, si parintii ei, si surorile celor doi. toti erau tristi, si incercau sa vorbeasca cu ea. ea era foarte slabita.
se aseza langa ea in genunchi, si ii saruta mainile. ea isi intoarse privirea catre el. ii curgeau lacrimi din ochi. era foarte slabita.
se apropie de urechea ei, si incepu sa ii spuna, cu glasul tremurand:
"-stii iubito...iti spuneam eu la cateva luni dupa ce te-am cunoscut...iti spuneam tot felul de lucruri. printre ele, iti spuneam cum...tu nu ai voie sa mori. imi simti mana cum te mangaie pe frunte? te mangaie, pentru ca fiecare parte a corpului meu iubeste fiecare parte a corpului tau. tu nu vei muri in noaptea asta in acest pat. tu vei trai. inima ta e slaba...dar a mea e puternica"
auzind acestea, ea il stranse tare de mana, si incepu sa planga mai rau. nu putea sa vorbeasca.
el continua sa ii vorbeasca.
"-vreau sa intelegi ca ce voi face eu in noaptea asta, este pentru ca te iubesc cu adevarat. si sunt fericit iubito...sunt fericit ca acum e sansa mea sa ti-o demonstrez. daca tu maine dimineata vei dechide ochii, si vei vedea lumina zorilor, inseamna ca eu nu mai sunt"
fu chemat pe holul spitalului, unde doctorul il astepta. el se indeparta usor cu spatele, alunecand usor din mainile ei, lasandu-i doua lacrimi pe piept. mima cu buzele un "te iubesc" surd, si iesi din salon. nu avea timp. timpul era scurt si sentimentele trebuiau tinute sub control. trebuia sa fie puternic si rapid.
doctorul avea in mana doua foi. pe o foaie erau rezultatele analizelor care in mod normal ar fi trebuit sa dureze cateva zile. dar ceruse niste favoruri, si astfel erau gata dupa 10 minute.
"-rezultatele au iesit...pozitive."
in acel moment, el se simti...pur...se simti atins de ingeri. nu se simtise niciodata mai fericit.
ii lua din mana fisa cu acordul de prelevare organe, si din buzunarul de la halat, un pix.
semna repede, cu mana tremuranda, si-i inmana fisa doctorului.
doctorul se utia pe sub ochelari la el.
"-si...facem operatia..."
el se uita la el, si cu o seninatate ciudata, ii replica:
"-da, faceti. ma duc pana la baie. daca in 5 minute nu ma intorc, veniti dupa mine"
"-da, faceti. ma duc pana la baie. daca in 5 minute nu ma intorc, veniti dupa mine"
ii facu cu ochiul, zambi cu o jumatate de gura, si intra subit in baie.
dupa 5 minute, doctorul, impreuna cu doua asistente, si cu o targa, se gaseau in baie.
el era spanzurat de o teava aflata la inaltime. folosise cureaua verde pe care o primise de la ea.
fu repde dat jos, si pus pe targa.
"-fetelor, miscati-va repede. avem un transplant de cord de facut in noaptea asta..."
***
ochii i se deschisera incet, lasand lumina calda a soarelui sa-i mangaie retina. pentru un moment, nu deosebea chipurile din incapere de textura alba-fada a peretilor.
nu auzea nimic, in afara de un sunet ascutit in urechi. imaginea incepu sa prinda contur, si dupa cateva momente putea sa vada clar.
toata lumea era in camera. era fericita. era...fericita...toata lumea era in camera...dar nu era el.
il cauta cu privirea, dar nu vedea decat familiile lor. si nu intelegea de ce familia ei era doar trista, dar familia lui plangea.
lacrimile ei de copil ii incetosara treptat vederea, cand in final isi dadu seama ca traieste...si stia ca daca ea traieste, el nu mai e...
Subscribe to:
Posts (Atom)
